Viața ca o vânătoare de comori

 

    Uneori, Dumnezeu ne oferă o lecție de înțelepciune în circumstanțele cele mai neobișnuite. Pe când mă aflam la o convenție, într-o mică sală de conferință, am auzit o vorbitoare rostind o propoziție ce m-a mișcat: „Viața este ca o vânătoare de comori”. Știam cumva că acest cuvânt are un înțeles deosebit pentru mine. A continuat cu afirmația că ea primise trei comori de la Dumnezeu în acea zi, și încă era abia după-amiază. A enumerat comorile și mi s-au părut banale. Însă ea le-a perceput ca extraordinare. A spus că pentru a găsi comorile pe care Dumnezeu ni le-a ascuns în ziua pe care am petrecut-o, trebuie doar să căutăm.

    Ca paranteză, chiar acum, în timp ce scriu, m-am oprit pentru a verifica email-ul. O femeie mi-a scris că va veni la mine la birou în curând. A atașat o fotografie cu fiul ei de trei ani care dormea. Pentru mine, fotografia atașată a devenit o mică comoară, trimisă ca dar de la Dumnezeu. Puteam să văd ochii copilului ca pe ochii unui înger; era un băiat angelic, nevinovat. Astfel viața este o vânătoare de
comori în care ni se cere să căutăm în mod lucrător, cu ochii credinței, darurile pe care Dumnezeu ni le pune în cale.

    Plecând de la acea convenție, am trecut prin securitatea aeroportului. Un om mai în vârstă, un angajat de la securitate, mi-a verificat geanta și m-a întrebat cum fusese ziua mea. În mod intuitiv, am știut că are un suflet blând și l-am întrebat: „Pot să vă spun o scurtă întâmplare?”, iar el a răspuns: „Sigur”. Așa că i-am relatat povestioara femeii de la convenție. Apoi el s-a uitat în ochii mei câteva secunde și a zis așa: „Tocmai mi-ați făcut ziua frumoasă”. Răspunsul său mi-a făcut și mie ziua frumoasă.

Desigur, aceasta a fost o comoară ascunsă, un dar pe care Dumnezeu mi l-a trimis. Și acel schimb scurt de replici petrecut acum mulți ani rămâne ca o comoară în cufărul meu de amintiri.

Fragment extras din cartea: „Cum să devii o prezență vindecătoare”