liniste si pace

 

„Pace vouă” (Lc. 24, 36), le-a spus ucenicilor Săi Domnul, când li S-a arătat după Învierea Sa din morți. Domnul le-a dat pacea Sa dumnezeiască ca pe cel mai de preț bun pentru sufletele lor: pacea cu Dumnezeu, pacea cu ei înșiși și cu aproapele. Această pace le este comunicată celor credincioși pentru dragostea față de Dumnezeu și pentru păzirea poruncilor Sale. Această pace nu poate exista într-un suflet alipit de lume și de bunurile ei înșelătoare, de podoabe pământești, de trupul său sau de un trup străin.

V-am spus că unul dintre lucrurile pe care trebuie să le învățăm înainte să începem rugăciunile de dimineață și de seară este gestul de a ne așeza în tăcere în prezența Lui și de a-I spune Lui și nouă înșine: „Doamne, eu încă nu simt prezența Ta, dar știu că ești aici și eu stau aici mulțumindu-Ți că, în smerenia Ta, în mila Ta față de mine și față de ceilalți, Tu ești aici pentru ca eu să pot fi în prezența Ta. Dacă este voia Ta, fă-mă și pe mine să o simt, să o percep. Dacă nu este voia Ta, eu totuși știu că ești prezent aici”.

   Pentru mintea sugrumată de adicții nu există decât un leac: ascultarea cuvintelor lui Hristos. Simpla absență a lucrării păcătoase e insuficientă. Pornirile perverse își consumă somnul intermitent. În starea omului căzut, alegerile individuale sunt influențate de forțe invizibile. Uneori suntem acompaniați de îngeri, alteori ne trezim atacați cu săgețile întunericului. În starea de grație, lucrarea fărădelegii se stinge şi Binele triumfă.