Harul păcii

 

   Pentru mintea sugrumată de adicții nu există decât un leac: ascultarea cuvintelor lui Hristos. Simpla absență a lucrării păcătoase e insuficientă. Pornirile perverse își consumă somnul intermitent. În starea omului căzut, alegerile individuale sunt influențate de forțe invizibile. Uneori suntem acompaniați de îngeri, alteori ne trezim atacați cu săgețile întunericului. În starea de grație, lucrarea fărădelegii se stinge şi Binele triumfă.

   Lupta pentru sfințenie potolește mustul poftei şi clocotul patimilor care înfierbântă inima. O viață frumos rânduită va aduce inima întreagă pe altarul Iubirii infinite. Cuvântul Tatălui pătrunde „ca o sabie” până la „despărțitura dintre duh şi suflet” (Evrei 4, 12). În termeni moderni, cunoașterea Logosului resetează sistemul de operare al inteligenței. Noul software vine la pachet cu o aplicație antivirus. Bătălia dintre bine şi râu se câștigă doar construind o redută (firewall) în jurul cetății interioare. 

   Pacea se ivește printr-un har aparte, descoperit ochiului pământean în preajma minunilor naturii. Omul își revine în sine privind liniștea crestelor de munte. Alteori descoperim sugestia paradisiacă într-un colț de grădină, cu parfum de iarbă cosită. Florile revelează sublimul reproducerii nonviolente şi armonia jocului dintre principiile complementare. Polenizarea: e o sfântă binecuvântare. În lumea botanicii, nu găsești stihiile erotismului autodistructiv, ci doar liniștea și candoarea.

   Ce ne spune un mare ascet al Răsăritului creștin? „Femeile sunt ca florile: toate sunt frumoase, dar fiecare în felul ei. Bărbatul trebuie să se aplece să o ia – adică să-i arate eleganță, prețuire. Atunci floarea își arată şi mireasma, şi calitățile ascunse...”. Ieșirea din izolarea adicțiilor survine atunci când, redescoperind frumusețile naturii, înțelegem lucrarea harului. 

Doar atunci când ești liber poți să iubești.