despre pace

 

„Pace vouă” (Lc. 24, 36), le-a spus ucenicilor Săi Domnul, când li S-a arătat după Învierea Sa din morți. Domnul le-a dat pacea Sa dumnezeiască ca pe cel mai de preț bun pentru sufletele lor: pacea cu Dumnezeu, pacea cu ei înșiși și cu aproapele. Această pace le este comunicată celor credincioși pentru dragostea față de Dumnezeu și pentru păzirea poruncilor Sale. Această pace nu poate exista într-un suflet alipit de lume și de bunurile ei înșelătoare, de podoabe pământești, de trupul său sau de un trup străin.

Mânia... Un cuvânt usturător ca lovitura de bici, necunoscut poate doar pruncilor. Peste tot auzim: „Oamenii respiră mânie”, „Gradul de mânie al poporului a întrecut orice măsură”, „Mânia a orbit gloata”. Ne ciocnim pretutindeni de manifestări ale mâniei: la muncă, în viața de zi cu zi, în transportul public, la magazin. În societate predomină tensiunea socială. Economia bolnavă uneori ne aruncă dintr-un colț într-altul: atentatele teroriste, dezastrele naturale, accidentele auto, scufundarea corăbiilor... „SOS” ne strigă și ecologii.

   Pentru mintea sugrumată de adicții nu există decât un leac: ascultarea cuvintelor lui Hristos. Simpla absență a lucrării păcătoase e insuficientă. Pornirile perverse își consumă somnul intermitent. În starea omului căzut, alegerile individuale sunt influențate de forțe invizibile. Uneori suntem acompaniați de îngeri, alteori ne trezim atacați cu săgețile întunericului. În starea de grație, lucrarea fărădelegii se stinge şi Binele triumfă.