Omul nu derivă precum un obiect, ci este chemat să existe prin Cuvântul. Prima înfăţișare a omului este în lume, să spunem, o faptă dialogală, un răspuns al omului la apelul Cuvântului. Vorbind Sinelui său, precum către un „tu”, Cuvântul cedează existenţa reală acestui „tu”. De vreme ce a construit cel mai înalt organism biologic, Cuvântul, vorbind Sinelui Său, imprimă în acelaşi timp pecetea ipostasului Său asupra acestuia şi, drept răspuns, omul devine persoană.