iconografie

 

Anul 2017, a fost considerat Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor și al pictorilor bisericești și Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în timpul comunismului, în Patriarhia Română. Cu acest prilej, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae” a Universității „Alexandru Ioan Cuza”, din Iași, a organizat, în perioada 23-24 octombrie 2017, simpozionul național, intitulat Icoană și mărturisire în viața Bisericii, care a reunit ierarhi, profesori de teologie, istorici, specialiști din întreaga țară, precum și din...

Într-o lume care îşi pierde reperele şi este avidă de sens, aceste chipuri ridică nişte semne de întrebare şi ne arată care este adevăratul scop al vieţuirii noastre pe acest pământ. Repere luminoase ale istoriei omenirii, în acelaşi timp, ne amintesc de trecut, dar sunt şi nişte posibili interlocutori. Prin părăsirea acestei lumi şi intrarea lor în veşnicie, aceşti martiri – care sunt cu adevărat oameni vii – au devenit contemporanii şi „bătrânii” celor credincioşi, fiinţe ale comuniunii: cu Dumnezeu, cu ceilalţi aleşi ai Săi şi cu Puterile cereşti, cu...

Maximos Constas este unul unul dintre cei mai importanţi tineri teologi ortodocşi. După o scurtă carieră fulminantă la Harvard Divinity School, a plecat la Muntele Athos, devenind monah la Mănăstirea Simonopetras. În „Arta de a vedea. Paradox şi percepţie în iconografia ortodoxă”, Părintele Maximos abordează iconografia ortodoxă, conţinutul fiind de-a dreptul remarcabil.

Matei merge în vizită la mănăstire, unde un călugăr îi  arată cum să picteze icoane.

Băiatul învaţă cum se face o schiţă, cum se îmbină pigmenţii şi care sunt straturile de culoare necesare în pictarea unei icoane.

Iar când se întoarce acasă, Matei descoperă un dar neaşteptat...

În mijlocul evenimentelor cotidiene, semnalarea unor subiecte alese precum simbolurile sacre, reprezintă un demers cultural de interes real. În acest sens, cartea ieromonahului Mihail Gheațău intitulată „Ochiul lui Dumnezeu – o istorie vizuală a unor simboluri” este dedicată unei asemenea teme, o propunere originală, un studiu atent elaborat. O lucrare prin care autorul investighează posibilitățile creatoare ale simbolului din zona artei și a culturii, impactul unor simboluri asupra evoluției spirituale a omenirii.

            Această carte este rodul unei reelaborări complete a celei de-a treia părți a tezei de abilitare pentru conducerea doctoratelor (Habilitation à diriger des recherches), susținută în iunie 2005 la Universitatea Paris-IV Sorbona în faţa unui juriu compus din profesorii Jean-Luc Marion (Univ. Paris-Sorbonne, directorul tezei), Ruedi Imbach (Univ. Paris-Sorbonne), Joël Biard (Univ. din Tours) şi Philippe Hoffmann (E.P.H.E., Paris) şi din directorii de cercetare Barbara Cassin (C.N.R.S., Paris-Sorbonne) şi Françoise FrontisiDucroux (Collège de France...

            Eikôn este imaginea care nu se expune, ci se spune. Se spune, în dialogurile lui Platon de pildă, că realitatea aparenţei constituie imaginea iconică a ceea ce este. Rolul acestei imagini este de a face vizibilă în arătarea sa realitatea însăşi a ceea ce se arată. Eikôn nu se arată deci pe sine ca imagine, ci arată doar ceea ce poate să semnifice vizibilitatea pe care o întâmpină ochii. Vizibilitatea nici nu mimează, nici nu dezvăluie, ci indică sensul.

Cartea de față își propune să ajute cititorii să pătrundă mai profund în esența duhovnicească a tradiției artei sacre bizantine. Arta bizantină nu poate fi condamnată că nu este firească, realistă, sau pentru că nu reproduce fidel lumea exterioară. Scopul ei este unul foarte diferit. Ea are o funcție religioasă. Ea caută să exprime lucruri duhovnicești spre a-l ajuta pe om să pătrundă tainele religiei creștine, să se ridice la un nivel superior al ființei. Perioada bizantină este o perioadă istorică și un loc în care oamenii au viețuit cu o aspirație către...

Ștergerea urmelor…