palamism

 

Patrologul ortodox Norman Russell eliberează teologia Sfântului Grigorie Palama de etichetele şi concepţiile greşite puse de teologii occidentali, demonstrând cât de greşit a înţeles Apusul isihasmul. Grigorie Palama a fost socotit de teologii apuseni – catolici şi protestanţi – o excrescenţă pe corpusul teologic al Bisericii Ortodoxe, un scriitor straniu care propovăduia o filosofie străină de Biserică: isihasmul.

Lucrarea de faţă, prima despre acest subiect după mai bine de şaizeci de ani, prezintă istoria conceptului de îndumnezeire de la naşterea sa ca metaforă, în secolul al II-lea (cu rădăcini biblice), la maturizarea sa ca învăţătură cu rol central în viaţa duhovnicească a Bisericii Bizantine. În timp ce atrage atenţia asupra bogăţiei şi diversităţii abordărilor patristice ale acestui subiect de la Irineu la Maxim Mărturisitorul, Norman Russell oferă o prezentare pe larg a fundalului şi contextului acestei doctrine, evidenţiind totodată caracterul său creştin...

Cele mai răspândite scrieri ale Sfântului Grigorie Palama au în atenţie disputele isihaste din prima jumătate a secolului al XIV-lea, iar în literatura de spiritualitate românească el este cunoscut mai ales prin intermediul Filocaliilor, dar şi prin alte osteneli de excepţie ale părintelui Dumitru Stăniloae. Mai puţin cunoscută este însă opera sa omiletică, cu toate că, în privinţa mesajului şi a profunzimii cugetării, omiliile palamite nu sunt mai prejos decât tomurile aghioritice isihaste.

Ultimii ani au lansat în cultura discursului românesc o problematică specifică mai ales perioadei interbelice: Biserica și politica. Dintre analizele propuse cititorului ro­mân, cele mai multe vorbesc despre crize, anticrize ori pericrize, analizează date și probleme geopolitice ori structurări socio-teologice.