Deseori m-am gândit ce s-a pierdut de când tastele au luat locul condeiului de scris. De când zgomotul tastaturii a acoperit – aproape în întregime – sunetul fin, ca de vals, al cernelii pe hârtie mânată de peniță. Citind și recitind lucrarea Alinei Ana Nistor, Cuvinte purtătoare de viață în epistolele Sfântului Sofronie Athonitul (Editur Doxologia, Iași, 2020, 138 pg.) am descoperit parte din răspuns. Pierdem enorm.
Mitropolitul Antonie de Suroj a devenit cunoscut ca scriitor și propovăduitor al rugăciunii și vieții creștine. A fost fondator, episcop – apoi arhiepiscop și mitropolit – al Episcopiei de Suroj, Episcopia pentru Marea Britanie și Irlanda a Patriarhiei Moscovei. Aparițiile sale calde și pline de râvnă la radio și TV au adus mii de oameni aproape de el, lucru ce a dus la numeroase convertiri la ortodoxie, mai ales din rândul intelectualilor. Corespondentul BBC pentru probleme religioase, Gerald Priestland, l-a numit cândva singura și cea mai puternică voce creștină din Marea Britanie.
Viețile sfinților, în general, au un lucru în comun, faptul de a reprezenta ethosul creștin și un mod de viață exemplar, impunând în persoana sfântului un model de viețuire la care creștinul este chemat să se raporteze permanent în viața de zi cu zi. Puține sunt însă viețile de sfinți care, pe lângă aceste efecte moralizatoare, se prezintă ca o oglindă a Scripturilor și a textelor Sfinților Părinți, transformându-se într-un manual de înțelepciune creștină la purtător, ușor de utilizat, la îndemână oricând.
