Eşti aici

povesti pentru copii
 

Sfinții – adevărați eroi și modele de urmat pentru copii

Părinții doresc să formeze în pruncii lor un caracter frumos și puternic pentru a trăi o viață fericită, iar copiii urmează exemplul părinților și al celor din jur, dar și al eroilor din cărți. În volumul „Viața fericitei Xenia din Sankt Petersburg povestită copiilor” ni se propune un altfel de erou, unul atipic pentru benzile desenate din zilele noastre, dar atât de întâlnit în creștinismul ortodox strămoșesc – sfântul. 

„O zi specială pentru Tata Panov” – o poveste cu tâlc pentru copiii de toate vârstele

„O zi specială pentru Tata Panov” este o poveste de iarnă (și nu numai) de o mare sensibilitate. 

Tata Panov este un pantofar amabil și iubit de cei din jur, dar nu are pe nimeni alături de el și se simte foarte trist din această cauză. Citind din Biblie, se înfiripă în inima lui dorința fierbinte de a-L întâlni pe Hristos, Care îi promite că va veni în vizită la el a doua zi. Și Iisus chiar vine, dar nu așa cum se aștepta bătrânul, care astfel învață că Dumnezeu este mereu prezent în jurul nostru: trebuie doar să ne deschidem inima ca să-L vedem.

Tata Panov este un pantofar amabil și iubit de cei din jur, dar nu are pe nimeni alături de el și se simte foarte trist din această cauză. Citind din Biblie, își dorește tare mult să-L întâlnească pe Iisus, Care îi promite că are să vină în vizită la el a doua zi. Și Iisus chiar vine, dar nu chiar așa cum se aștepta bătrânul, care a învățat că Dumnezeu este mereu prezent în jurul nostru: trebuie doar să ne deschidem inima ca să-L vedem.

Această carte conține o poveste despre un cneaz ager la minte și inteligent,  dar mândru și nerăbdător. Întâlnindu-se cu un tăietor de lemne și familia lui și văzând cât de puternică era credința în Dumnezeu în inimile acestor oameni obișnuiți, cneazul s-a umplut de mânie.

El a hotărât să le arate că Dumnezeu nu poate face nimic în fața puterii lui și că acești oameni ar trebui să aibă mai multă încredere în el, care le era conducător, decât în Dumnezeu.

...

A fost odată ca niciodată, într-o țară îndepărtată și veselă, un om neînchipuit de leneș care avea un arici trist. De fapt, animalul țepos nimerise în casa lui din greșeală, într-o noapte când s-a speriat de fulger și s-a ascuns sub prima plapumă ieșită în cale.

     În aceeași zi în care mama m-a certat zdravăn că nu mă spăl pe dinți, buna mea prietenă Ayako m-a întrebat dacă nu vreau să facem rost de un prinț fermecos. Citise într-o carte veche, cu copertele rupte și cu pete de cacao cu lapte, cum putem găsi o asemenea făptură. Ayako nu e poreclă, e un nume. Așa cum pe mine mă strigă toată lumea Ilinca, ei îi spun Ayako, pentru că părinții săi sunt japonezi.
     S-ar putea ca pe limba lor „Ayako” să însemne chiar „Ilinca”...

     A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de când făcea plopşorul pere şi răchita micşunele; de când se băteau urşii în coade; de când se luau de gât lupii cu mieii de se sărutau, înfrăţindu-se; de când se potcovea puricele la un picior cu nouăzeci şi nouă de oca de fier şi s-arunca în slava cerului de ne aducea poveşti;

          De când se scria musca pe părete,
          Mai mincinos cine nu crede.

     A fost odată un împărat...