Alegerea voită a veșmântului simplității stilistice este dovada certă a esențializării. Nimic forțat, nimic în plus, nicio tușă exagerată sau ostentativă în acordurile acestei ode a bucuriei. Autorul ei face parte din stirpea contemplativilor, a celor care se minunează cu recunoștință în fața fiecărei piese din puzzle-ul nesfârșit al lumii. Scriitura devine astfel închinăciune, cuvântul o lucarnă spre primenirea gândului coborât în inimă, iar volumul un lăcaș de cult la îndemâna tuturor celor care caută răspunsuri, fără a ocoli frumusețea întrebărilor...
Eşti aici
poezii
Sfântul, după convingerea părintelui Dumitru Stăniloae, a biruit timpul, reprezentând umanul purificat și anticipând zările umanităţii desăvârșite (Dogmatica, 1996, p. 187). Aceleași coordonate și le propune volumul de faţă, exprimându-le și interpretându-le.
Jonathan Jackson scrie despre înstrăinare, însingurare, angoasă, frica de Dumnezeu, haosul vieții, haosul Hollywod-ului, căință, dragoste și familie. Jonathan Jackson este un actor şi scriitor american convertit la Ortodoxie, laureat al 4 premii Emmy pentru interpretarea din serialul tv General Hospital. Cartea sa Taina artei. A deveni artist după chipul lui Dumnezeu”, prefaţată de Arhim. Efrem, stareţul Mănăstirii Vatopedu, a fost tradusă şi tipărită în 2015 la Editura Doxologia.
TREI MICI LICURICI
Pâşa –pâşa, trei licurici
Se porniră la bunici.
Pâşa – pâşa, printre ierbi,
La bunicii lor cu trebi.
Trei mici licurici
Se porniră la bunici.
Licuricii mei, în vale,
Dau de o fântână în cale.
Unul cântă-n ea pân scapă
Felinarul lui în apă.
Trei mici licurici
Se porniră la bunici.
Licuricii în poiană
Se luară la hârjoană.
Unul, nu ştiu cum se-ntoarse,
Felinarul ţăndări face.
...
Când începi să scrii despre Dumnezeu, pana fie cade din mână, fie începe să cânte, nu o melodie, ci un ritm, în care autorul devine harfă prin care Cel slăvit se revarsă polifonic în materie. Ai nevoie de curaj, pentru că Subiectul se revelează cu o autenticitate care nu îngăduie plagiatul. Când scrii despre Dumnezeu, creaţia devine frumuseţe şi se exprimă prin bucurie: mintea şi inima se înalţă, sensibilitatea depăşeşte limitele umanului, devenind potir în care Nepătrunsul îşi află odihna.
recluziunea torențială
(nordul extatic)
(fragment)
1. recluziunea torențială
a refluxului energetic mă
topește în munți
din picioare
odată îndrăgostit nu
mai poți afla nordul
extatic
al înfrunzirii-desfrunzirii
eflorescenței,
inflorescenței floraliei
mirabila
Doamne ce muzici-furtuni
(se pornesc atunci preste
mine)
mă potopesc atunci din
picioare că pășesc prin nisipul
deșert
al tăcerii
tăcut prin...
