Eşti aici

Poeme
 

Constantin Guzgă, în noua sa carte, Înrobit orizontului, ne propune o poezie copleşită de lumina credinţei, una coborâtoare din baldachinul creştin. E o lumină care îl înveşmântă, îl îmbracă precum pe un sacerdot, în razele ei care nu ard, raze taborice: „la orizont Lumina/ ne înveşmântă/ în fiecare dimineaţă...” („Semne”).

         Gheorghe Simon este un poet al Cuvîntului în sens primordial, ca pelerin în propria sa singurătate, în propriul său suflet, spre izvorul nemuritor al Verbului divin. Astfel, ni se dezvăluie o concepţie înaltă despre poezie, ca res sacra, cu un sens profund pe care poetul îl descoperă în toate ipostazele vieţii. Viziunea lui Gheorghe Simon asupra poeziei se relevă ca jertfă a fiinţei către Cuvîntul întrupat, căci, rostul poetului e în cuvînt, în fervoarea rostirii....