Părinții Bisericii Primare au fost mari teologi - deși nu se considerau ca atare - și păstori iscusiți, implicați în viața de zi cu zi a cetății și în conducerea propriilor congregații. Părinții au răspuns la marile întrebări formative ale credinței creștine, cum ar fi învățătura despre Treime și Întrupare, despre Pronia lui Dumnezeu și natura Bisericii.