Optina

 

În cuvântul înainte din prima ediţie a vieţii adormitului întru Domnul, Stareţul ieroschimonah Macarie (†1860), venerabilul autor al acesteia, Leonid Kavelin, scria, printre altele:

„Când părintele Moise a devenit întâistătător, dintre clădirile care acum înfrumusețează Sihăstria Optina, exista în forma de acum: o singură biserică (în cinstea Maicii Domnului de Kazan), clopotnița, vechea clădire a trapezei, clădirea întâistătătorului, două clădiri din lemn și două din piatră, fiecare cu un etaj pentru frați. Era și Biserica Intrarea Maicii Domnului în templu, dar foarte strâmtă. Era și biserica spitalului în cinstea arătării icoanei Maicii Domnului de Vladimir, fără pridvor și adaosurile laterale.

Stareţul Nectarie de la Optina a fost ultimul dintre păstorii alesi ai acestei vestite mănăstiri din Rusia centrală. Ieroschimonahul Nectarie (1853-1928) a purtat crucea slujirii stăreţeşti în anii celor mai grele încercări ale Bisericii Ortodoxe Ruse şi pentru poporul rus, în anii persecutării creştinilor, ai ateismului, ai războiului fratricid şi ai foametei. Însuşi Stareţul a trecut prin aceste încercări, a fost persecutat şi exilat.

Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei oferă creștinilor români o colecție de 14 volume numită „Cuvioși stareți de la Optina”. De ce, oare, această inițiativă care comportă multă muncă, dificultăți, timp și investiție materială? Răspunsul este simplu. Poporul cel dreptcredincios are nevoie de „chipuri de pocăință” cum rostește o rugăciune din canonul de pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii. Poporul lui Hristos din România este însetat de „apa cea vie”, este înfometat după „pâinea cea spre ființă”.