Mi-a intrat odată în biserica de la Edinburgh un om abia ieșit din pușcărie. Mi-a spus că vinde fier vechi și trăiește pe unde apucă, apoi mi-a cerut un ban de pomană. Trăsnea a băutură și a viață mizerabilă. Ce faci cu banii?, l-am întrebat. Vreau să-mi iau o sticlă de vin, m-a privit el drept în ochi. I-am dat zece lire și l-am sfătuit să-și ia o sticlă de vin bun, să nu mai bage în el toate porcăriile.
„Sunt oameni care le doresc propriilor lor duşmani, sau duşmanilor Bisericii, distrugerea sau chinurile flăcărilor iadului. Ei gândesc astfel pentru că iubirea divină nu le-a fost transmisă de Duhul Sfânt, fiindcă cel ce a fost format în iubirea lui Dumnezeu varsă lacrimi pentru lumea întreagă. Spuneţi despre cutare că este un răufăcător şi că doriţi ca acesta să ardă în iad.
Mila este una dintre virtuțile cele mai adânci pe care se bazează creștinismul nostru. Nu se poate progresa fără milă. Și mi-a rămas, printre alte imagini frumoase, printre tablouri de viață sau de prin viețile sfinților sau din marii scriitori, un tablou din Dostoievski, din „Frații Karamazov”. Este acel tablou când vine la părintele Zosima un tânăr și bate la poarta mănăstirii și spune că vrea să se facă monah.
Cartea Sfântului Tihon din Zadonsk (sec. XVIII) ne vorbește despre cum se cuvine să ne comportăm față de aproapele nostru. Motivele pentru care trebuie să ne iubim aproapele și care sunt păcatele împotriva acestuia, ce înseamnă iubirea de sine și de ce este nevoie să facem loc în viața noastră milei și milosteniei sunt câteva dintre temele de reflecție pe care ni le propune volumul de față.
