marturisirea credintei

 

Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii Răsăritene este o lucrare normativă a Bisericii Ortodoxe Universale, fiind structurată în trei mari părţi – Despre credinţă, Despre nădejde, Despre iubire. Aceste trei mari virtuţi creştine sunt prezentate, sub formă catehetică, în 361 de întrebări şi răspunsuri. Prima parte se referă la credinţă şi explică Simbolul de la Niceea, cele şapte Sfinte Taine şi diverse rânduieli ale Bisericii. Partea a doua are ca subiect nădejdea şi tâlcuieşte Rugăciunea Domnească şi cele nouă...

Mărturisirea este socotită „cea mai importantă mărturisire de credinţă ortodoxă din ultimele veacuri”, „cel mai important text dogmatic ortodox” şi „cea mai importantă şi, de asemenea, din fericire, cea mai puţin latină manifestare a acestei reacţii, în care erorile lui Luther şi Calvin au fost condamnate în mod neechivoc”,

Mărturisirea lui Dositei este şi în prezent un document de o deosebită valoare teologică şi istorică, motiv pentru care Editura Doxologia a hotărât să o ofere cititorilor într-o nouă ediţie.

„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea patriei.

Ultimii ani au lansat în cultura discursului românesc o problematică specifică mai ales perioadei interbelice: Biserica și politica. Dintre analizele propuse cititorului ro­mân, cele mai multe vorbesc despre crize, anticrize ori pericrize, analizează date și probleme geopolitice ori structurări socio-teologice.

Volumul cuprinde traduceri din greacă, latină şi engleză realizate de Dragoş Dâscă. Remarcăm o nouă traducere din greacă veche a singurei epistole rămase de la Sfântul Policarp (Epistola către Filipeni), a epistolei Sfântului Ignatie către Policarp dar şi a mărturiilor rămase de la Sfinţii Părinţi despre Sfântul Policarp.