Eşti aici

despre smerenie
 

Smerenia, liantul virtuților

Pentru Biserică, fiecare sfânt pe care îl sărbătorim reprezintă o mare înălțare. Nu suntem, oare, invidioși pe Sfântul Spiridon? Acela a fost un episcop adevărat, simplu, lipsit de răutate, bun, milostiv și îngăduitor. Era, oare, vreo virtute care să îi lipsească? El însă spunea: „Nu sunt episcop și nici măcar un simplu creștin”. Câtă smerenie!

– Domnul Dumnezeu l-a înzestrat cu toate aceste virtuți deoarece era smerit. Binecuvântați, gheronda, că eu nu am făcut nici măcar primul pas în această direcție.

Poate că titlul volumului de față, Despre smerenie și Cuvântări către monahi, va duce la o pseudo-considerație că textele efremiene, traduse în acest volum, au o destinație precisă, adică, lumea monahală. Dar, așa cum se poate ușor observa din scrierea Învățătură către monahi (mai jos, p. 217), autorul se referă în multe rânduri la „scopul” și „ținta” creștinismului și, implicit, ale creștinilor.