casatorie

 

     Creștinul în cetate este o carte remarcabilă și merită citită cu mare atenție pentru că explică publicului român un lucru esențial, și anume, faptul că ordinea politică și administrarea ei nu pot fi reduse la simple forme, formule sau modele instituționale. Mai precis, că in­stituțiile, politicile și organizațiile guvernanței publice sunt în ultimă instanță tot atât de bune sau tot atât de rele pe cât sunt oamenii ce le creează, adoptă, mențin și conduc.

     Viziunea creștină despre feciorie și sexualitate este adânc înrădăcinată într-o antropologie complexă. Această realitate este incontestabil prezentă în teologia  Sfântului Ioan Gură de Aur. Precum majoritatea autorilor patristici, el își construiește percepția despre sexualitatea umană și, în special, despre feciorie, dintr-o viziune  mult mai amplă asupra omului, axată pe două coordonate: protologică și eshatologică.

Pr. Josiah B. Trenham 

Nici măcar genealogia fără cusur a familiei, cu obârşii clare, izvorâte din natural şi firesc, nu a scutit instituţia căsătoriei de influenţele ideatice, social-politice şi religioase care s-au succedat de la o epocă la alta. Schimbările de perspectivă derivă chiar din principiile care fundamentează căsătoria, de la pragmatismul vechilor greci, care-i confereau doar funcţii economice şi paideutice, până la întruchiparea unităţii depline în iubire a cuplului care, în prezenţa obligatorie a divinităţii, este învestit de Sfinţii Părinţi cu trăsături şi...

Oricât de diferite sunt căile, condiţiile exte­rioare în care trăiesc creştini de vocaţii diferite, ei practic trebuie să împlinească cele două porunci pe care le-a dat Domnul Iisus Hristos: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproa­pele tău ca pe tine însuţi” (Lc. 10, 27). Aceste două porunci sunt la fel de importante şi amândouă trebuie împlinite.