Trăia în vremurile îndepărtate un rege numit Laurian.
Tatăl său îi lăsase moştenire un regat mic, dar bogat, cu oameni inimoşi, unde domnea pacea şi buna înţelegere. Laurian era iubit de supuşii săi pentru că se îngrijea de treburile ţării în aşa fel încât să îi mulţumească pe toţi şi să nu fie nimeni nedreptăţit, oricine ar fi fost el.
