Astăzi este despre nedreptate, despre starea de iritare interioară care te face să te întrebi de ce eu, de ce acum, de ce sunt aici în această situație.
Astăzi sunt nervos. Astăzi este despre nedreptate, despre starea de iritație interioară care te face să te întrebi de ce eu, de ce acum, de ce sunt aici în această situație. Sunt Vlad și gândul săptămânii este despre starea de nervozitate și cum o putem schimba în ceva mai bun.
Există momente, aproape zilnice, care ne aduc într-o stare nu tocmai de bine și putem spune că acel moment nu ne reprezintă, nu ne arată adevărata noastră valoare, ci scoate la iveală partea noastră întunecată. Unii dintre noi reușesc să o ascundă (în mod fățarnic) în fața șefului sau a colegilor, alții nu, ci preferă să-și descarce nervii pe colegii de muncă, pe familie sau chiar pe obiectele din jurul lor. Însă și unii și ceilalți reacționează într-un mod care nu le face în nici un caz bine. Nervii se împacă foarte bine cu furia, sau mânia, și împreună reușesc să scoată din tine, din mine, o latură mai puțin cunoscută și mai întunecată a ființei noastre. Cum facem totuși ca cei doi să nu se întâlnească, ca starea de nervozitate să nu iasă nici măcar la o cafea cu furia?
Simplu! Ar spune cel care are un temperament flegmatic.
Dar ce se întâmplă cu mine, cel care sunt mai vulcanic, cum îmi temperez temperamentul?
Aici intervine caracteristica temperamentului tău; dacă ești mai vulcanic, înseamnă că ești și o persoană mai curajoasă, mai luptătoare, mai activă. De ce să nu folosești această caracteristică a ta împotriva furiei? Cu alte cuvinte luptă împotriva furiei.
Cu ce?
Cu o mică rugăciune a inimii sau oricare altă rugăciune, sau cu tăcerea noastră, după cum spune și Sfântul Paisie Aghioritul. Sau cu încercarea și lupta pe care fiecare dintre noi trebuie să o dea pentru a evita momentele care ar alimenta din plin focul furiei. Cu alte cuvinte, cu încercarea noastră de a nu mai pune paie pe foc. Acest exercițiu al nostru de a stopa cu orice preț mânia poate fi o dovadă de maturitate, atât intelectuală, cât mai ales spirituală, poate fi (și cred că este) un exercițiu de dobândire a liniștii, a păcii noastre interioare.
Îmi aduc aminte că am văzut într-una din zile un afiș într-o bibliotecă, pe care scria Păstrați liniștea! Și mi se pare cel mai bun îndemn și gând (al săptămânii dacă vrei) pentru momentul în care mânia sau starea de nervozitate se gudură pe lângă tine, vrând să joace cu agoniseala sufletului tău. Păstrează-ți liniștea. Ea există în sufletul tău; tu trebuie doar să o păstrezi!
