Colegul meu de teologie omiletică de la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, Părintele Roger Coresciuc, a oferit spre publicare – iar acum ne bucurăm de munca sa – volumul al II-lea din Omiliile Sfântului Grigorie Palama (Ed. Doxologia, Colecția Viața în Hristos - Pagini de Filocalie, Iași, 2020, 282 pg.).
O nouă traducere din greaca veche, înnobilând teologia românească, Doxologia confirmând efortul paideic al reiterării Izvoarelor Patristicii în prioritățile cercetării și trăirii Ortodoxiei noastre. Părintele Roger Coresciuc confirmă munca sa din lucrările anterioare dedicate înțelegerii Sfântului Grigorie Palama. Traducător în cadrul Comisiei Patristice PSB (colecția Părinți și Scriitori Bisericești) unde pregătește publicarea Triadelor Sfântului Grigorie Palama și a Omiliilor Sfântului Ioan Gură de Aur la Epistolele către Efeseni, Galateni și Romani, Părintele s-a impus cu trei lucrări fundamentale înțelegerii gândirii și teologiei palamite: Omiliile Sfântului Grigorie Palama. Analiza Omiletică (teza sa de doctorat) (Doxologia, 2013), Pastorație și politică. Răspunsuri teologice ale Sfântului Grigorie Palama la dilemele contemporane (Doxologia, 2014) și primul volum din Omiliile Sfântului Grigorie Palama (Doxologia, 2019).
Acest al doilea volum încununează o muncă asiduă, dedicată exprimării și în limba română a marii teologii palamite. Volumul al doilea – editat cu grijă de neobositul Părinte Dragoș Bahrim – cuprinde Omiliile XXI-XLIV din opera acestui mărturisitor exemplar al Ortodoxiei. Vă adaug, prescurtat, cuprinsul lucrării din dorința de a vă semnala bogăția spirituală a volumului dar și remarcabila osârdie a autorului: Omilia a XXI-a: La Înălțarea Domnului și Dumnezeului nostru Iisus Hristos; întru care se arată și cum se împlinește Sabatul cel după Lege (pp. 13-24); Omilia a XXII-a : La același praznic (...); întru care (se vorbește) și despre patimi și virtuți (pp. 25-36); Omilia a XXIII-a: La cea de-a zecea Evanghelie de dimineață; întru care se vorbește și despre războiul (pe care-l ducem) după simțuri și după minte împotriva potrivnicului (pp. 37-46); Omilia a XXIV-a: La arătarea și trimiterea Duhului Sfânt împlinită în ziua Cincizecimii; întru care (se vorbește) și despre pocăință (pp.47-58); Omilia a XXV-a: Rostită în Duminica Tuturor Sfinților (pp. 59-68); Omilia a XXVI-a: Rostită la vremea secerișului; întru care (se vorbește) și despre secerișul nostru rațional, care va să fie (pp.79- 88); Omilia a XXVIII-a: Rostită la prăznuirea Sfinților și corifeilor Apostoli Petru și Pavel (pp. 89-98); Omilia a XXIX-a: Având ca subiect pe paraliticul care, după Evanghelistul Matei a fost tămăduit în Capernaum; întru care (se vorbește) și despre întristarea cea după Dumnezeu (pp. 99-110); Omilia a XXX-a: Având ca subiect pe cei doi orbi care, după Evanghelistul Matei, și-au redobândit vederea în casă; întru care (se pomenește) și despre faptul că nu există credință cu adevărat în afara faptelor de pocăință (pp. 111-122); Omilia a XXXI-a: Rostită la săvârșirea litaniei din ziua întâia a lunii august (pp. 123-134); Omilia a XXXII-a: La Evanghelia după Matei a celei de a noua duminici; întru care (se vorbește) și despre cercări (pp.135- 144); Omilia a XXXIII: Despre virtuți și patimile potrivnice lor și că lumea, al cărei stăpânitor este diavolul nu este zidirea lui Dumnezeu, ci cei care s-au supus (diavolului) prin reaua întrebuințare a zidirilor. Rostită la Litie (pp.145-154); Omilia a XXXIV-a: La cinstita Schimbare la față a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos; întru care se înfățișează că lumina de la această (Schimbare) este nezidită (pp.155- 166); Omilia a XXXV-a: La aceeași prăznuire a Schimbării la față a Domnului, întru care se arată că, chiar dacă lumina cea preadumnezeiască care (s-a arătat) atunci nezidită, nu este ființa lui Dumnezeu (pp.167-178); Omilia XXXVI-a: La Evanghelia celei de-a unsprezecea duminici, a Evanghelistului Matei, având ca subiect parabola care zice: Asemănatu-s-a Împărăția cerurilor omului împărat care a voit să se socotească; întru care (se pomenește) și despre îngăduință și milostivire (pp. 179-188); Omilia a XXXVII-a: La întrutotcinstita Adormire a Întrutotpreacuratei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare și Pururea Fecioarei Maria (pp. 189-202); Omilia a XXXVIII-a: La întâia (Evanghelie) de la Utrenie, întru care (se arată) și că nu este de ajuns dumnezeiescul Botez să-l mântuiască pe om dacă nu se străduie să aibă și păzirea dumnezeieștilor porunci (pp.203-212); Omilia XXXIX: Rostită la litia ținută la plaga de atunci, cea neobișnuită și larg răspândită, a morții (pp.213- 222); Omilia a XLI-a: La Întrutotcinstitul profet, Înaintemergător și Botezător al Domnului, Ioan (pp. 223-240); Omilia a XLI-a: La Evanghelia după Matei din cea de- paisprezecea duminică; la parabola care (ne) cheamă la nunțile Fiului; întru care (se face răspuns) către cei care zic: De ce i-a chemat Dumnezeu pe cei ce nu ascultă deloc – sau care nu ascultă prin fapte – și de ce i-a făcut pe cei care vor fi pedepsiți? (pp. 241-252); Omilia a XLII-a: La Mântuitoarea naștere a Întrutotpreacuratei Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și Pururea Fecioara Maria (pp. 253-262); Omilia XLIII-a: La Evanghelia după Matei a celei de-a șaptesprezecea duminici de peste an, cea despre femeia canaaneancă; întru care ( se spune) și despre nimicnicia omului despre cea vrednică de laudă smerenie (pp. 263-272); Omilia XLIV-a: La Sfântul Apostol și Evanghelist și cel mai iubit al lui Hristos, Ioan teologul; întru care (se pomenește) și despre iubirea către Dumnezeu și către aproapele (pp. 273-282).
Fragmente din măreața operă a Sfântului Grigorie Palama care a imprimat teologiei ortodoxe exercițiul cunoașterii prin iubire a Tainelor Vederii Dumnezeieștii Lumini. Citite după atâta timp ele rămân incredibile surse de istorie și metaistorie deopotrivă. De cunoaștere dinlăuntru a Dumnezeieștii vieți la care firea umană este chemată.
