Un jurnal al preotului de la Palatul Romanovilor, scris de Preotul Afanasi I. Beliaev, este publicat de curând în limba română: Sfinții Țari Mucenici Romanov în arest la domiciliu. Din Jurnalul unui preot de la Palat (1917) (Doxologia, Iași, 2020, 113 pg.)
Volumul, în traducerea din limba engleză a pr. Ioan Lucian Radu și a Stelei Anca Radu, este editat de către Marilyn Pfeifer Swezey și apare pentru prima oară la Jordanville (NY) publicat de către Holy Trinity Monastery în 2017. Jurnalul aparține, așadar, Arhipreotului (titlu onorific, nu există în sistemul nostru administrativ-bisericesc) Afanasi Beliaev, rector al Catedralei Feodorovski, ales ca ofere hrană duhovnicească și sprijin moral și sufletesc ultimei familii imperiale din Rusia.
Perioada care privește jurnalul este aceea numită a arestului la domiciliu – în Palatul Alexandru, Țarskoe Selo – în perioada 2 martie – 3 august 1917. Când toate canalele de comunicare i-au fost distruse, când umilirea publică atinge cote de turmă manipulată iar durerea părinților crește spre paroxism, minunatul Părinte Afanasi reprezintă mâna lui Dumnezeu întinsă în plin pustiu uman celor care, în timp, aveau să fie canonizați. Exact pentru martirajul la care sunt supuși începând din zilele cuprinse în aceste scurte memorii imediate de către preot. Acesta suferă el însuși un soi de arest la domiciliu, slujbele fiind împlinite sub strictă supraveghere și sub vădită obstrucție dinspre gardienii noii ordini ce se instituia în viața lumii.
Este uimitoare empatia Părintelui la tragedia ce începea să se contureze, dragostea pentru Suveran și Rusia creștină, pentru Evanghelie și slujire. Paginile cuprinse în corpusul central al volumului (Jurnalul Părintelui Afanasi, pp. 29-87) pot fi socotite jurnalul pastorației în situații de risc maxim – pentru că nu există risc mai mare decât uciderea sufletului.
Prefața – semnată de Viktor Potapov, Rector al Catedralei Ortodoxe Ruse din Washington DC – subliniază: „Jurnalul Părintelui Afanasi este valoros, în primul rând, pentru că descoperă modul în care membrii Familiei Imperiale se întrețineau înainte de a fi trimiși în exil, întâi la Tobolsk și apoi Ekaterinburg. Ei s-au sprijinit pe credința în bunăvoința lui Dumnezeu, credință care i-a ajutat să îndure toate umilințele la care urmau dă fie supuși și poverile exilului, și să se pregătească sufletește pentru mucenicia lor” (p. 7).
Un Epilog (pp. 90-98) și o biografie a Arhipreotului Afanasi I Beliaev (pp. 101-103), un Indice de nume (pp. 105-113) și o selecție de fotografii (preluate de la Beineke Rare Book and Manuscript Library, Yale University) însoțesc o mărturie despre despărțire întru Înviere. Părintele Afanasi avea să se stingă în 21 octombrie 1921 (născut fiind în 15/27 februarie 1845), odihnindu-se în cimitirul satului Moscova Slovianka. Un om de nădejde.
