Eşti aici

Bunico, te rog, nu închide fereastra!
 

Sunt oameni sau lucruri care ne stârnesc spre mânie, iar altele nu. Prin urmare, dacă ţi-ai dat seama că asta şi cealaltă te împing mereu către mânie, nu mai vorbim de problema mâniei, ci este o problemă de persoană.

Dacă te întrebi: „Ia să văd, ce fel de situaţii îmi provoacă mânia? Ce fel de mânie?”, vei descoperi că în privinţa anumitor oameni nu te enervezi niciodată indiferent de cât de mult ar greşi, dar te enervezi adeseori pe alţi oameni, orice ar face. Sunt lucruri care-ţi stârnesc mânia, deşi ştii că nu sunt deosebit de importante. Altele îţi stârnesc mânia pur şi simplu fiindcă au atins ceva în tine.

Îmi amintesc de când eram la universitate. În fiecare dimineaţă când plecam la cursuri îi ziceam bunicii: „Te rog, lasă fereastra deschisă în camera mea ca să se aerisească înăuntru”. Iar la întoarcere, veneam pe o stradă foarte lungă şi de departe puteam vedea că fereastra era închisă. Şi de fiecare dată când soseam, spuneam: „Bunico, ţi-am cerut să laşi fereastra mea deschisă. De ce ai închis-o din nou?”. Şi-mi răspundea foarte liniştită: „Fiindcă am crezut că era mai bine”. Şi asta era totul. Şi eram foarte mânios, până într-o zi când mi-am zis: „De ce să mă enervez? Ia să fac invers”. Astfel, când am ieşit, i-am spus bunicii: „Bunico, te rog, nu închide fereastra”. Iar la întoarcere, înainte de a face colţul, mi-am zis: „Pot să pun pariu că fereastra este închisă”. Am înaintat şi am văzut că era închisă. Mi-am zis: „Iată! Am dreptate!” Şi am râs despre această situaţie, în loc să mă enervez.

Dar sunt oameni sau lucruri care ne stârnesc spre mânie, iar altele nu. Prin urmare, dacă ţi-ai dat seama că asta şi cealaltă te împing mereu către mânie, nu mai vorbim de problema mâniei, ci este o problemă de persoană. Ce este în neregulă cu acest om? Îmi amintesc că în parohia noastră trăia o maică bătrână. Epitropul bisericii întotdeauna se purta grosolan cu maica. Şi, într-o zi, maica l-a întrebat: „Dar, domnule cutare, cu ce ţi-am greşit?”. Iar el i-a răspuns: „Este deajuns să-ţi văd faţa, că mă şi înfurii”. Ei bine, aici era vorba de chipul acelei biete bătrâne. Nu era vorba de ceva ce făcea sau făcuse.
Şi foarte adesea nu poţi birui un păcat înrădăcinat, dar îl poţi birui căutând să afli care este rădăcina lui, care sunt circumstanţele.

Citește alte articole despre: despre mânie, suparat, nervos, manie, antonie de suroj