Portocalul dulce (Citrus aurantium) este un arbore originar din China şi Indochina. A fost adus în Europa în secolul IX de către arabi şi aclimatizat în ţările mediteraneene. Extinderea în culturi masive a început din secolul XVI după importul de fructe şi seminţe făcut de marinarii portughezi. Astăzi se cultivă în toate ţările din jurul Mediteranei şi pe continentul american, fiind folosit ca aliment, medicament şi odorant.
În România, portocalul nu se poate cultiva în plantaţii obişnuite datorită cerinţelor specifice de temperatură, lumină şi umiditate şi, de aceea, se găseşte numai ca plantă ornamentală în apartamente şi balcoanele închise. Producţia mondială de fructe depăşeşte 25 milioane tone anual, principalele ţări producătoare fiind Statele Unite (peste 50%) şi Brazilia. În diferite scopuri sunt utilizate atât fructele (mari, globuloase, zemoase, cu coaja portocalie) cât şi florile şi frunzele. Fructele sunt căutate pentru sucul aromat cât şi pentru pericarp (coaja).
Sucul de portocale conţine până la 90% apă alături de glucide (6-10%), proteine, pectine, acizi organici, polifenoli, carotenoizi, fitoncide, săruri minerale (mai ales de potasiu – 130 mg, calciu, fosfor, fier, sodiu şi unele microelemente – cupru, zinc, mangan). Un rol important îl au vitaminele (C – 35-50 mg, B1, B2, E, P, PP şi provitamina A) cu acţiune protectoare contra infecţiilor şi la nivelul vaselor. Necesarul uman zilnic de vitamina C se asigură cu 100 ml suc proaspăt de portocale.
Utilizări în terapeutică
Marea diversitate a componentelor chimice explică gama largă de proprietăţi medicamentoase (diuretice, stomahice, depurative, hepatoprotectoare), ceea ce permite multe utilizări în medicină. În uz intern, portocalele sunt eficace în potolirea setei, tratarea avitaminozelor şi în afecţiunile digestive (constipaţie, balonări, meteorism, boli de ficat şi bilă, sindrom dispeptic biliar, lipsa poftei de mâncare şi prezenţa viermilor intestinali). De asemenea, au efecte în prevenirea hemoragiilor interne, a aterosclerozei şi a trombozelor, fiind un bun protector vascular în fragilitatea capilară şi în reducerea vâscozităţii sângelui. În plus, sunt un veritabil adjuvant în combaterea obezităţii şi a celulitei.
Pentru aparatul respirator sunt folositoare în combaterea gripei şi a stărilor febrile, iar la nivelul rinichilor intervin împotriva iritaţiilor urinare, nefrite, retenţie urinară şi gută. În cavitatea bucală refac ţesuturile afectate de gingivită. Conţinutul ridicat în vitamine şi săruri minerale asigură efecte antiscorbutice imediate, vitaminizante şi remineralizante, creşte rezistenţa organismului la boli infecţioase şi are rol tonic asupra musculaturii şi a sistemului nervos central.
O cură de o săptămână, consumând zilnic 3-4 portocale, suplineşte carenţele vitaminice din organism, mai ales pentru fixarea calciului în oase la copii, bătrâni şi persoane grav bolnave, care vor fi protejate de infecţii, astenie şi anemie. Acţiunea stimulatoare în refacerea tonusului la persoanele bolnave este bine cunoscută de către vizitatorii care vin cu portocale la bolnavii internaţi în spitale.
În uz extern, fructele sunt utilizate în vindecarea rănilor infectate, eczeme, stomatite şi gingivite. În cazul amorţirii tălpilor şi a durerilor de călcâie, care se simt la persoanele care stau timp în delungat în pat, se acoperă talpa cu coaja proaspătă de la o jumătate de portocală, golită de miez. În alimentaţie, portocalele dulci se folosesc atât proaspete, cât şi sub formă de diferite preparate. Consumul lor este mai indicat în perioada de iarnă, datorită proprietăţilor vitaminizante, mineralizante şi nutritive.
- 37 RON
