De patientia (Despre răbdare, cca 417 d.Hr.) reprezintă o lucrare care se remarcă în primul rând prin interpelarea şi repunerea în atenţie a textului biblic. Tratând o temă sensibilă, discursul Fericitului Augustin ia uneori forma unei cuvântări teologice riguroase, alteori blândeţea unei poveţe părinteşti. Răbdarea lui Dumnezeu este mai presus de orice înțelegere, este infinită, imperturbabilă, în vreme ce răbdarea omului este limitată şi supusă hazardului.