Acest al patrulea volum din corpusul efremian, pe care-l propunem lectorului român, conține cuvântările parenetice ale marelui Părinte sirian. Voi face mai întâi câteva precizări în legătură cu acest terminus tehnicus pentru a fi înțeles corect. Cuvântul „pareneză” indică în mod clar o predică ocazională sau rostită într-o anumită circumstanță, prin care se încearcă întărirea vieții religios-morale a credincioșilor.
Eşti aici
ascultare
Prezentul volum reuneşte o selecţie de lucrări care fac parte dintr-o categorie distinctă a operei Fericitului Augustin (354-430 d.Hr.), cunoscută sub numele de „predici” (sermones). Rostite cu diverse ocazii, ele se înrudesc prin propunerea cu obstinenţă a virtuţilor omeneşti, dintre care amintim: credinţa, iubirea, milostenia, răbdarea, nădejdea, ascultarea. Prin cultivarea lor se dobândeşte pacea, acea stare de echilibru şi de armonie care contribuie la creşterea şi dezvoltarea comunităţii creştine ameninţate de rebeliunea schismaticilor.
Decalogul Copiilor!
Decalogul copiilor
1. Bucuria enormă este aceea de a-i mai avea pe părinți, dar adesea claustrată și înnăbușită de bucurii iluzorii și efemere;
2. Înțelege că părinții nu ți-i alegi, ci îți sunt dăruiți;
3. Raportează-te la ei după porunca divină: „Cinstește pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ”, indiferent dacă merită sau nu acest lucru, întrucât nu tu ești cel care stabilești vrednicia de părinte, ci Dumnezeu;
Despre ascultare
Ascultarea bună este ascultarea cea conform voii lui Dumnezeu. Aceasta te împlineşte imediat. Îndată ce faci ascultare, primeşti o bucurie interioară care îţi satisface adâncul sufletului. Şi un sfânt spune: „Fericit este acela care are buna ascultare, fiindcă prin ea se face cu adevărat următor al Stăpânului Hristos”.
Era un monah care întotdeauna simţea înlăuntrul lui o foarte mare bucurie. Când a fost întrebat cum de reuşeşte acest lucru, a răspuns că nu ţinea răutate cu nimeni şi că toţi îl iubeau fiindcă faţă de toţi făcea ascultare.
