Acest al patrulea volum din corpusul efremian, pe care-l propunem lectorului român, conține cuvântările parenetice ale marelui Părinte sirian. Voi face mai întâi câteva precizări în legătură cu acest terminus tehnicus pentru a fi înțeles corect. Cuvântul „pareneză” indică în mod clar o predică ocazională sau rostită într-o anumită circumstanță, prin care se încearcă întărirea vieții religios-morale a credincioșilor.
Eşti aici
ascultare
Prezentul volum reuneşte o selecţie de lucrări care fac parte dintr-o categorie distinctă a operei Fericitului Augustin (354-430 d.Hr.), cunoscută sub numele de „predici” (sermones). Rostite cu diverse ocazii, ele se înrudesc prin propunerea cu obstinenţă a virtuţilor omeneşti, dintre care amintim: credinţa, iubirea, milostenia, răbdarea, nădejdea, ascultarea. Prin cultivarea lor se dobândeşte pacea, acea stare de echilibru şi de armonie care contribuie la creşterea şi...
Decalogul Copiilor!
Decalogul copiilor
1. Bucuria enormă este aceea de a-i mai avea pe părinți, dar adesea claustrată și înnăbușită de bucurii iluzorii și efemere;
2. Înțelege că părinții nu ți-i alegi, ci îți sunt dăruiți;
3. Raportează-te la ei după porunca divină: „Cinstește pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ”, indiferent dacă merită sau nu acest lucru, întrucât nu tu ești cel care stabilești vrednicia de părinte, ci Dumnezeu;
Despre ascultare
Ascultarea bună este ascultarea cea conform voii lui Dumnezeu. Aceasta te împlineşte imediat. Îndată ce faci ascultare, primeşti o bucurie interioară care îţi satisface adâncul sufletului. Şi un sfânt spune: „Fericit este acela care are buna ascultare, fiindcă prin ea se face cu adevărat următor al Stăpânului Hristos”.
Era un monah care întotdeauna simţea înlăuntrul lui o foarte mare bucurie. Când a fost întrebat cum de reuşeşte acest lucru, a răspuns că nu ţinea răutate cu nimeni şi că toţi îl iubeau fiindcă faţă de toţi făcea ascultare.
