Într-un orășel de munte trăia un brutar iscusit.
Îl chema Teodor. Era atât de priceput în meseria lui, încât veneau oameni de la mare depărtare să cumpere pâinea făcută de el.
Lucra de dimineață până seara cu voioșie, indiferent dacă era vreme bună sau rea, pentru că-și iubea meseria. Singurul său ajutor era un căluț numit Suru pe care-l primise în dar de la unchiul său, care îl învățase meseria de brutar. Părinții îi muriseră pe când era prunc, iar unchiul îl crescuse ca pe copilul său.
