catolicism

 

Această carte conţine mărturiile a paisprezece femei care au descoperit că Ortodoxia este pregătirea trezvitoare pentru viaţa veşnică, mărturisind ce a însemnat pentru ele drumul pe care l-au străbătut pentru aflarea adevăratei credinţe. De-a lungul vieții lor au avut de înfruntat nenumărate provocări. Însă, deși ele sunt de vârste diferite, vin din contexte diferite și au profesii diferite, toate au descoperit același lucru: deplinătatea credinței creștine și punerea ei în lucrare poate fi descoperită doar în Sfânta Biserică Ortodoxă.

Virginia...

Cartea cercetătorului bulgar Georgi Vasilev dovedeşte impactul ereziilor dualiste continentale asupra reformatorilor englezi. Examinând paralelele puternice dintre bogomili şi catari şi practicile religioase ale lolarzilor din Anglia, autorul argumentează că teologia eretică bogomilă-catară a fost însuşită de primii reformatori englezi, vocabularul folosit de aceştia în lupta lor împotriva Romei fiind identic cu cel dualist.

Sfântul Rafail Havavinii (1860-1915), episcop de Brooklyn, a fost martorul prozelitismului violent al romano-catolicilor și al cultelor protestante în Răsăritul creștin, aflat sub jugul Imperiului Otoman. De aici și titlul disertației sale teologice, „Adevărata semnificație și valoarea de netăgăduit a Sfintei Tradiții: Sfântul Rafail încerca să pună la îndemâna credincioșilor un manual apologetic, un catehism prin intermediul căruia se putea răspunde la provocările teologice ale eterodocșilor.

Dacă divergențele principale dintre Ortodoxie și confesiunile apusene sunt cunoscute în zilele noastre de un public destul de larg, despre originile acestora și consecințele lor asupra vieții duhovnicești nu s-a scris decât foarte puțin, mai ales în limba franceză. Această lacună, alături de multe altele, este completată de lucrarea de față, în care părintele Placide punctează totodată și „greșelile de mistică” ale creștinismului apusean, intuite de Péguy, și consecințele lor asupra vieții duhovnicești.

Dumnezeiasca descoperire în Hristos nu este numai o transmitere mai presus de fire a unor adevăruri morale și religioase, ci și o putere desăvârșitoare care îi desăvârșește pe credincioși, fiindcă orice lucrare dumnezeiască își propune învățarea treptată a omenirii, asemănarea ei cu Dumnezeu și înălțarea ei la cea mai înaltă contemplare.

„Ceea ce reiese din Tradiţia patristică este faptul că teologia are un caracter pur terapeutic, şi că scopul teologiei nu e să-l ducă pe om nici la înţelegerea lui Dumnezeu, nici la exprimarea lui Dumnezeu, căci şi exprimările, şi înţelesurile, şi cuvintele despre Dumnezeu au un singur scop: tămăduirea omului, care se dobân­deşte atunci când omul a trecut de la luminare la îndumnezeire.