Părintele Dionisie Ignat (1909-2004) acoperă cu existența sa aproape întreg veacul al XX-lea. Pentru cei care l-au cunoscut personal starețul Dionisie reprezintă chipul autentic de viețuire monahală. Este considerat unul din cei mai de seamă părinți asceți contemporani ai Sfântului Munte Athos. Petrecerea și lupta sa duhovnicească, pentru mai bine de șapte decenii, în Grădina Maicii Domnului, l-a arătat a fi un chip viu și actual de trăire al credinței drept-măritoare.
Eşti aici
stareţ
Pentru monahi tăcerea este dreptar al vieții. Îi păzește de vorbirea neîncetată și neînfrânată, de judecarea aproapelui și de clevetire, care este moartea sufletului. Îi izbăvește de conflicte și de certuri și le menține necesara liniște lăuntrică pentru nevoința luării aminte la sine. Tăcerea este rodul isihiei, o stareinterioară din care se naște cuvântul duhovnicesc.
Când tace monahul și când vorbește?
Avva Pimen dezleagă cu discernământ această problemă:
Mănăstirea Optina sau Pustia Optinei (Optinakaya Pustyn) ocupă un loc aparte în istoria vetrelor de duhovnicie ale Bisericii Ortodoxe. Acest fapt a fost consfinţit în 1996 când Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat 14 stareţi care se nevoiseră în Mănăstirea Optina. Evenimentul a oficializat ceea ce evlavia credincioşilor statuase de aproape un secol: locul Stareţilor Optinei era în calendarul Sfinţilor Bisericii dreptmăritoare. S-a mai hotărât ca 11 octombrie să fie data de prăznuire obştească a acestora.
La Editura Doxologia a apărut, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Stareţul Anatolie de la Optina, cel de-al cincilea volum din colecţia „Cuvioşi stareţi de la Optina” în traducerea părintelui Teoctist Caia.
Egumenul Antonie, în lume Alexandru Ivanovici Putilov, s-a născut pe data de 9 martie 1795 în orașul Romanov, gubernia Iaroslav. Părinții săi, Ivan Grigorievici și Ana Ivanovna Putilov, locuitori de baștină ai orașului Serpuhov, s-au înregistrat la Societatea negustorilor din Mologa. Fiind oameni evlavioși, și-au educat copiii în frica de Dumnezeu, în duhul ortodoxiei autentice și din fragedă copilărie i-au învățat să iubească Biserica și slujbele dumnezeiești.
Studiind cu sârguință, încă înainte de intrarea în mănăstire, scrierile Sfinților Părinți, nu doar cu mintea, ci străduindu-se să îndeplinească și în faptă sfaturile lor, părintele Ilarion îi avea pe aceștia pururea înaintea sa. Astfel, starețul, printr-o îndelungată obișnuință, se forța pe sine în fiecare clipă la tot felul de nevoințe trupești și morale și disprețuia voința proprie și odihna. A continuat să se constrângă pe sine la osteneli chiar și atunci când doctorii au constatat un cumul de câteva boli, fiecare fiind în sine foarte serioasă și aproape...
Arhimandritul Isaachie (în lume Ivan Nicolaevici Bobrakov) s-a născut în anul 1865, în satul Ostrov, județul Maloarhanghelsk, gubernia Orlov, într-o familie de țărani. Părinții săi erau oameni evlavioși și profund credincioși. Iubeau biserica, rugăciunea, iar pe copiii lor i-au educat în frica de Dumnezeu. Tatăl său, Nicolae Rodionovici Bobrakov, s-a născut în anul 1836 și, mai apoi, s-a nevoit la Sihăstria Optina, iar înainte de moarte a fost tuns în marea schimă, cu numele Nicolae. Nici Ivan Nicolaevici nu a ajuns prea curând la gândul să intre în...
