Eşti aici

suferinţă
 

Cuvânt de mângâiere către cel aflat în necazuri

Învăţăturile Sfântului Dimitrie al Rostovului cuprinse în acest volum sunt foarte folositoare, deoarece ele reprezintă sfaturi practice pentru depăşirea încercărilor vieţii. Scris sub forma unor întrebări şi răspunsuri duhovniceşti, indispensabile pentru maturizarea şi progresul spiritual al credinciosului, volumul cuprinde sfaturi şi poveţe îmbrăcate într-o cadenţă asemănătoare Patericului, purtând amprenta dialogului duhovnicesc dintre Awa (cel ce mângâie) şi novice (cel necăjit), într-un dialog plin de înţelepciune.

Mulțumesc Doamne!

Lumea îl cunoaște astăzi pe Iov, după atâtea și atâtea veacuri, nu pentru că dădea din averea sa săracilor, ci pentru că atunci când a rămas fără avere nu s-a pierdut cu firea; nu pentru că îi îmbrăca pe cei goi cu haine făcute din lâna oilor sale, ci pentru că atunci când a căzut foc din cer și a ars toate turmele sale, el L-a slăvit pe Dumnezeu. Înainte, îmbrăcându-i pe săraci, era milostiv; după aceea, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru nenorocirea sa, s-a făcut purtător al înțelepciunii cerești. Înainte îi miluia pe săraci, după aceea L-a slăvit pe Dumnezeu.

Suferinţa în budism și creștinism. Coordonatele unui dialog interreligios

Cartea de faţă aduce un aport considerabil în clarificarea diferenţelor dintre tradiţiile spirituale şi practicile proprii acestora, indicând cu claritate limitele în care pot fi făcute apropieri şi comparaţii. Uneori capcanele de limbaj sunt la originea falsei impresii că relativ aceleași afirmații sunt făcute peste tot în cele mai diverse religii.

Părintele Dimitrie Bejan sau suferința care sfințește

„Credinţa sa nezdruncinată, profunzimea gândirii, luciditatea şi umorul salvator, dar mai ales mâna lui Dumnezeu, care veghea necontenit asupra lui, îl scot nevătămat din toate încercările, până la eliberare. Urmărit în continuare de Securitate, hărţuit, Părintele, stabilit la Hârlău, satul său natal, se retrage în singurul loc pe care atotputernica Securitate nu-l poate scotoci şi inventaria: inima sa, unde se întâlneşte în voie cu Hristos, rugându-L pentru iertarea păcatelor noastre...”
Părintele Iustin Pârvu

Romanul omului bolnav de toate

Fiecare viață trăită în Hristos este o viață care merită povestită. Această poveste este ca o apă vie ce poate fi turnată în multe forme: într-un ulcior de lut sau într-o cană din care se soarbe de obicei cafeaua, într-un biberon ce hrănește pruncii sau în eprubeta unui cercetător științific. Important este ca ea să fie scoasă la lumină și să fie împărtășită tuturor. Să devină albie de urmat sau hrană, subiect de contemplare sau pretext de comuniune la „un pahar de vorbă”.

Sensul vieții și al suferinței. Comentariu la Ecclesiast și Iov

Talmudul spune că atunci când cel drept îl asupreşte pe cel nelegiuit, Dumnezeu ia apărarea celui nelegiuit, fiindcă dreptul îşi pierde calitatea de plăcut lui Dumnezeu atunci când se ridică, fie şi doar cu mintea, împotriva aproapelui său. Dar ce se întâmplă când cel drept este ispitit de deznădejde în faţa nelegiuirii tot mai crescânde şi aparent, biruitoare? Îi este îngăduit celui care îşi trăieşte viaţa după poruncile lui Dumnezeu să se pogoare cu sufletul în „întunericul şi în umbra morţii” spirituale?

Hristos, prietenul nostru în suferinţă. Florilegiu patristic

Întrucât Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa sa de lucru din ziua de 17 februarie 2011 a proclamat anul 2012 ca „Anul omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”, am considerat binevenită şi utilă, în panoplia de simpozioane, conferinţe, alcătuiri de cărţi şi volume colective de studii, articole, expoziţii etc.