Teoctist

 

Era începutul lunii august, când merele văratice abia se coc la Mănăstirea Sihăstria. Venisem împreună cu logodnicul meu, teologul Teoctist Caia, să ne mărturisim la Părintele Ilie Cleopa, înainte de Taina Sfintei Cununii. Urcând pe o cărărușă șerpuitoare, ajungem la chilia părintelui…

Preafericitul povestea cu lacrimi în ochi despre viața lui din copilărie, despre cum umbla desculț și cum îl zgâriau rugii și pălămida, despre cârlanii săi, pe care i-a îndrăgit, și despre drumul pe care l-a luat viața lui, fără să-i fie vreodată rușine că a avut părinți țărani și neștiutori de carte, dar și fără să se laude cu ceea ce a realizat. Totdeauna spunea că numai Dumnezeu l-a învrednicit să ducă acea misiune de păstor al Bisericii Ortodoxe Române până la sfârșitul vieții de călător pe acest pământ.