Eşti aici

studii
 

Cartea profesorului ortodox George E. Demacopoulos are ca subiect evoluţia şi istoria pastoraţiei sau a purtării de grijă duhovniceşti faţă de mireni şi monahi deopotrivă. Autorul pune în special accent pe metoda pastorală a cinci mari personalităţi ale Bisericii primare: Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Grigorie din Nazianz, Fericitul Augustin, Sfântul Ioan Casian şi Sfântul Grigorie cel Mare.

Acest volum este dedicat hristologiei palamite. El analizează, paradoxal, doar două predici: Omilia a XVI-a și Omilia a LVIII-a. Ar putea să pară curios de ce am ales această modalitate de lucru și de ce nu am purces la o deslușire omiletică și a altor cuvântări. Răspunsul va putea fi găsit în paginile acestei cărți, dar el poate fi rezumat și aici în câteva cuvinte: aceste două predici sunt monumente dogmatice de importanță majoră. Ele descriu cu rafinată înțele-gere teologică taina cea mare a Întrupării și a Nașterii Domnului.

Atunci când se pune în discuție relația Bisericii cu Statul, creștinii evocă, de cele mai multe ori, porunca rostită de Însuși Hristos: „Dați Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu” (Mt 22, 21; Mc 12, 17). Ce sunt cele ale Cezarului? Cele „după chipul lui”, adică cele efemere, cele ce sunt ale lumii, pe care autoritatea politică vremelnică le guvernează și administrează. Orice ordine p olitică e ra, a șadar, n eglijabilă s au i relevantă î n procesul mântuirii.

Despre Maica Domnului s-a scris deosebit de mult, considerăm că  încă  mai  sunt  teme  de  importanță  care-și  așteaptă  timpul  potrivit  și oamenii pricepuți care să scrie despre ele. În această cheie se înscrie și tema despre Maica Domnului  în  cultul  divin  ortodox  și  în  cultura  română  (poezia cultă) încredințată spre cercetare părintelui Arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia al Marii Lavre a Neamțului, aflat, așa cum inspirat s-a spus, în Poiana Liniștii. I-a venit timpul acestei teme pentru că s-a găsit omul potrivit....

Lucrarea de față reprezintă o analiză lingvistică a unei versiuni a Bibliei editate în limba română la Sankt Petersburg în anul 1819, prezentul studiu constituind, în același timp, și prima abordare științifică detaliată a acestui text.

Autorul acestui volum s-a născut în anul 1981 în Ivești, jud. Galați. Este licențiat (2004) și doctor în teologie (2011) al Facultății de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” – Universitatea din București. A efectuat studii de aprofundare la Universitățile din Marburg și Tübingen (2008-11) și a fost asistent la catedra de Noul Testament și Istoria Bisericii Vechi la Facultatea de Teologie Evanghelică – Universitatea din Frankfurt (2012-14). În 2014 a intrat în obștea mănăstirii „Sf. Martiri Brâncoveni” din Nürnberg, fiind hirotonit diacon (2015) și...

Pagini