Sfantul Porfirie

 

Departe de casă, venit să muncească pentru a mai câștiga câteva drahme, un băiețandru aude pentru prima dată, într-o discuție dintre doi clienți, despre Sfântul Munte și din acea clipă viața lui se schimbă cu totul. Gândul nu-i dă pace, nu mai poate sta locului, acel munte misterios parcă îl atrage și un glas îl cheamă într-acolo. O năzuință insistentă îi stăpânește mintea și-i face inima să bată mai repede... O ia din loc, însă ezită.

Și iar ezită.... Până într-o zi! Până în acea zi în care descoperă cum poate ajunge să-și împlinească visul.

Pentru Biserica Ortodoxă, sfinţenia nu este reuşită omenească, familiarizare morală individuală cu virtuţile, ci legătură şi comuniune cu Dumnezeul Treimic. Cu cât omul doreşte mai mult o relaţie sinceră cu Dumnezeu şi cu aproapele lui şi se luptă în acest scop, cu atât mai sfinţit este de Creatorul lui, ca să fie slăvit Dumnezeul Treimic în persoana lui şi prin el de întreaga umanitate.

Cuviosul Părintele nostru Porfirie Kafsokalivitul (1906-1991) a fost un monah și mare duhovnic grec contemporan de la Muntele Athos, canonizat ca sfânt al Bisericii Ortodoxe în ziua de 27 noiembrie 2013. Din păcate nu a publicat aproape nici un text scris al său, însă avem la dispoziţie mărturii ale celor care l-au văzut şi l-au ascultat vorbind, care, așa cum este și firesc, prezintă ο deosebită diversitate.

Să iubești și să te doară sufletul! Să suferi pentru cel pe care-l iubești... Dragostea înseamnă osteneală pentru cel iubit.

...