ratiune

 

     Cartea nu ascunde un manual, nici un tratat şi cu atât mai puţin un catehism sau un demers prozelitistic. Ea îşi ţine făgăduiala afişată pe copertă: un şir de dialoguri vii – chiar dacă evident lucrate a posteriori – între oameni care nu asupresc inteligenţa cititorului cu imperative dogmatice, preferând să‑şi definească mult mai discret propriul credo, în nor­mala desfăşurare a drumului printre lecturi, experienţe, poziţionări conceptuale şi chestionări de sine.