proza crestina

 

Adesea, în nopți de nesomn, în nopți de viscole sufletești, am călătorit cu gândul spre sihăstria din adâncul ascuns de munte, trecând pe la peștera lui Anatolie, stând de vorbă cu preacuvioșii Nicanor și Agatanghel, pătruzând în biserica tăcută și chemătoare sau urcându-mă, pe culme, în lumina atotbiruitoare și vorbind cu tinerii plini de voie bună, care se duceau în căutarea Frumuseții. Și din toate luam puteri, cu care să birui amenințarea răului.