pocăință

 

Primul volum din Opera completă a Sfântului Nectarie de la Eghina cuprinde scrierile Zece cuvântări bisericeşti la Postul Mare şi Despre îngrijirea sufletului. Zece cuvântări bisericeşti la Postul Mare abordează teme precum: „Despre mărturisire”, „espre iubirea şi slujirea datorate lui Dumnezeu”, „Despre slujirea în duh şi în adevăr a lui Dumnezeu”. Cele 11 omilii adunate sub titlul colectiv Despre îngrijirea sufletului abordează teme referitoare la libertatea omului, pocăinţă şi importanţa Sfintei Euharistii.

 ...

Traducere din limba greacă veche de Laura Enache, studiu introductiv şi ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim.

„Anul 2014 a fost proclamat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii şi al Sfintei Împărtăşanii), precum şi Anul Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni, consemnând astfel împlinirea a 300 de ani de la moartea lor martirică.

Traducere din limba latină, introducere şi note de Dragoş Dâscă, ediţie îngrijită de Pr. Dragoş Bahrim.

Traducere din limba greacă veche de Laura Enache. Ediţia este îngrijită de pr. Dragoş Bahrim.

„Elementul esențial al pocăinței este tocmai partea de final a aceluiași cuvânt: «căința», laolaltă cu ale ei componente: rugăciunea, cererea de iertare, postul cu metanii, faptele bune, compensatoare a răului pe care le-ai făcut (dacă ai făcut cuiva rău, în compensație, fă-i mai mult bine decât răul pe care l-ai săvârșit), jertfă personală (care s-ar traduce prin milostenie: a da ceva de la gura ta, din buzunarul tău, din munca ta pentru greșeala pe care ai săvârșit-o). Această jertfă eliberează de coșmarul greșelii.

Prin prezenta traducere, cititorul român are posibilitatea de a intra în contact cu Marele Canon, care insistă atât de mult pe teologia pocăinţei şi pe importanţa mărturisirii, înţelese ca un nou început al vieţii umane. Pe drumul Postului Mare nu am putea merge decât însoţiţi de practicile axiale, devenind mai buni şi mai iertători prin urmarea lui Hristos Domnul.

Importanţa lucrării de faţă o reprezintă revalorizarea învăţăturii Părinţilor Bisericii despre lacrimi. Plânsul pentru păcatele săvârşite curăţă sufletul celui ce se pocăieşte şi limpezeşte ochii săi duhovniceşti. Această realitate era cunoscută şi trăită de Părinţii deşertului, după cum o arată şi apoftegmele din Pateric: „Să plângem fraţilor! Ochii noştri să verse lacrimi înainte ca să ajungem acolo unde propriile lacrimi ne vor arde trupurile” (Macarie Egipteanul) sau „Roagă-te mai întâi pentru darul lacrimilor, pentru ca prin plâns să-ţi înmoi asprimea...

Colecţia Patristica, seria Studii, nr. 9

Ediție îngrijită și introducere de Pr. Dragoș Bahrim

Sfântul Ioan Mavropous este unul din cei mai prolifici imnografi bizantini, genul practicat de el fiind în epocă la apogeul său.