părinţi duhovniceşti

 

Pentru Biserica Ortodoxă, sfinţenia nu este reuşită omenească, familiarizare morală individuală cu virtuţile, ci legătură şi comuniune cu Dumnezeul Treimic. Cu cât omul doreşte mai mult o relaţie sinceră cu Dumnezeu şi cu aproapele lui şi se luptă în acest scop, cu atât mai sfinţit este de Creatorul lui, ca să fie slăvit Dumnezeul Treimic în persoana lui şi prin el de întreaga umanitate.

De câte ori nu auzim astăzi afirmația: „Vremurile sfinților au trecut demult. Oamenii de acum sunt extrem de neputincioși. Unde mai sunt astăzi marii giganți ai duhului, ca Sfinții Antonie și Macarie cel Mare, ori ca Sfinții Serghie de Radonej și Serafim de Sarov? Sfinți de talia lor nu mai pot să existe în vremurile noastre!”. Dar Duhul Sfânt lucrează și naște mereu noi sfinți, la fel de unici ca și Dumnezeul Căruia i-au slujit, căci Mântuitorul Hristos, așa cum ne spune...

Volumul conține învățături și sfaturi ale Părintelui Eusebie Giannakakis, un om cu viață sfântă, după cum dau mărturie cei care l-au cunoscut. A fost preot călugăr și, în această calitate, a slujit timp de 34 de ani ca preot misionar la Spitalul „Hippokration” din Atena, unde s-a dedicat cu tot sufletul în îngrijirea spirituală a celor suferinzi. Este întemeietorul și ctitorul Mănăstirii Sfântul Ioan Botezătorul” din Verino, Grecia.

Părintele Nicolai Boian slujește în Ungheni, Republica Moldova și este foarte activ în mediul online, unde scrie îndeosebi pentru tineri. Este președintele Mișcării eparhiale „Pentru apărarea și promovarea Fecioriei, Vieții și Familiei tradiționale”. Articolele sale cuprinse în această carte sunt destinate mai multor categorii de cititori: tineri, studenți, familii, intelectuali, muncitori și tuturor celor care caută un cuvânt bun, fiind răspunsuri la necesitățile actuale...

În această carte, Mitropolitul Antonie vorbește despre „diferența dintre cel care merge la biserică, iubește biserica, slujește biserica, propovăduiește Evanghelia, și cel care este creștin” cu adevărat. În prima situație este creștinul care merge formal la biserică, cel care este creștin pentru că așa s-a născut, pentru că așa i s-a spus, care ține rânduielile Bisericii pentru că „așa este bine”, uneori chiar din superstiție.

Dacă aș fi întrebat care era cea dintâi impresie pe care și-o forma cineva văzându-l pe Părintele Iacov, aș răspunde: bunătatea sa nemărginită, smerenia profundă și iubirea neprefăcută.

Puteai recunoaște prezența harului lui Dumnezeu în fiecare amănunt al vieții Părintelui Iacov. Cu iubirea și cu smerenia sa, Părintele putea să mute munții din loc, adică atingea sufletele oamenilor și îi făcea să se schimbe. 

Viu este Domnul Dumnezeul...

Volumul cuprinde mărturii inedite, desprinse din experiența personală a autorului alături de doi dintre marii duhovnici ai neamului românesc: Părintele Arsenie Papacioc și Părintele Petroniu Tănase.