multumire

 

Poate nu e vorba de invidie, dar există o tendință puternică la fiecare dintre noi de a progresa continuu, îmbiați fiind de succesul material al semenilor noștri. Avem înnăscută o înclinație a acumulării de succes. Este important să fii mâine mai bun ca azi, dar nu este obligatoriu să fii mai bun ca alții! Este de folos să ne orientăm după oamenii care au reușit mai multe, este chiar recomandat. Ironia constă însă în faptul că oamenii se avântă după progresele care se văd, după lucrurile de ordin material. Iar lucrurile materiale sunt cele care se pierd, se fură sau dispar.

Lumea îl cunoaște astăzi pe Iov, după atâtea și atâtea veacuri, nu pentru că dădea din averea sa săracilor, ci pentru că atunci când a rămas fără avere nu s-a pierdut cu firea; nu pentru că îi îmbrăca pe cei goi cu haine făcute din lâna oilor sale, ci pentru că atunci când a căzut foc din cer și a ars toate turmele sale, el L-a slăvit pe Dumnezeu. Înainte, îmbrăcându-i pe săraci, era milostiv; după aceea, slăvindu-L pe Dumnezeu pentru nenorocirea sa, s-a făcut purtător al înțelepciunii cerești. Înainte îi miluia pe săraci, după aceea L-a slăvit pe Dumnezeu.