În urmă cu 1350 de ani, Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) era judecat şi condamnat pentru „erezie” în Constantinopol, într-un proces cu multe conotaţii politice, din ordinul împăratului Constans II (641-668). După ce a fost mutilat, Sfântul Maxim a fost exilat în Lazica (Georgia de astăzi), găsindu-şi sfârşitul în cetatea Schemaris la 13 august 662. Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681) va reabilita şi va confirma ortodoxia hristologiei Sfântului Maxim, apărate cu preţul vieţii.