libertate

Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos

În această carte, maica Siluana ne întâmpină cu câteva gânduri simple și pragmatice despre ce înseamnă să fim liberi cu adevărat, dincolo de preconcepțiile noastre, dincolo de blocaje și feluritele frustrări cotidiene când nu ne reușesc planurile așa cum vrem noi. Totodată, ne pune față în față cu realitatea adâncă a permisivității - „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”.

Libertatea religioasă între politică și politici - O analiză politică a standardelor internaționale, legislației naționale și practicii guvernamentale în pandemie

Dr. Cătălin Raiu (n. 1984) este primul român selectat ca membru în panelul de experți pe libertate religioasă al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE).

Putem avea libertate fără de Hristos?

Însuşi Mântuitorul nostru ne-a arătat modul în care ne putem păstra libertatea. El zice: „Să-şi ia crucea lui şi să-Mi urmeze Mie”. Într-adevăr, numai în acest fel putem rămâne liberi. Iar că libertatea înseamnă faptul de a-I urma Lui, Domnul o arată în altă parte, zicând: „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei şi veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr”. Aşadar, liberi putem fi, dacă vom asculta cuvântul Domnului Iisus şi dacă vom rămâne în El, luându-ne crucea şi urmându-L.

Tânărul în căutarea libertății

Mântuitorul îi spune tânărului: „Închide iPhone-ul și vorbește cu cel de lângă tine, lasă-l încolo de WhatsApp și spune-i celuilalt pur și simplu că îl iubești, du-te la școală fără căști în urechi, mai ascultă păsările dimineața cum îți cântă, întinde-i mâna colegului tău și spune-i că el contează pentru tine”. Sunteți o generație de mâini întinse, nu de spate lângă spate și de „nefață” lângă „nefață” și, mai mult decât atât, în traducerea Mântuitorului, FB înseamnă „Forța...

Har și libertate în tradiția patristică a secolului al XIV-lea

În prezentul studiu autorul cercetează problema relaţiei dintre harul lui Dumnezeu şi libertatea omului în lumina unei tradiţii patristice unitare. Tradiţia patristică a secolului al XIV-lea este unitară în privinţa acestei probleme concrete la care limităm cercetarea noastră, deoarece există unitate a abordării teologice în pofida diferenţelor de terminologie teologică utilizată de către isihaşti şi de Cabasila.