În aprecierea elogioasă făcută monografiei de față, Rosemary Morris sublinia faptul că autoarea a reușit, în urma unei cercetări intensive și extensive a surselor primare (în special a vieților de sfinți), să ofere atât specialiștilor, cât și publicului larg interesat de subiect, răspunsuri și perspective cu referire la o întrebare aparent simplă, și anume « Cum arăta viața unui călugăr sau a unei călugărițe în Bizanț?
Eşti aici
istoria bisericii
În aprecierea elogioasă făcută monografiei de față, Rosemary Morris sublinia faptul că autoarea a reușit, în urma unei cercetări intensive și extensive a surselor primare (în special a vieților de sfinți), să ofere atât specialiștilor, cât și publicului larg interesat de subiect, răspunsuri și perspective cu referire la o întrebare aparent simplă, și anume « Cum arăta viața unui călugăr sau a unei călugărițe în Bizanț?
Anul 2025 are o semnificaţie deosebită pentru Biserica Ortodoxă Română, marcând împlinirea a 140 de ani de la recunoaşterea autocefaliei sale, eveniment definitoriu pentru istoria bisericească românească şi pentru întărirea comuniunii cu Ortodoxia universală. Tot în acest an binecuvântat, Patriarhia Română celebrează „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” şi „Anul comemorativ al duhovnicilor ortodocşi români din secolul al XX-lea”, alături de sfinţirea picturii Catedralei Naţionale, programată pentru 26 octombrie 2025.
Personalitatea covârșitoare a Patriarhului Athenagora I a stârnit interesul nu numai al teologilor, ci și al laicilor, atât ortodocși, cât și neortodocși. Din păcate, în literatura românească nu există decât puține articole care expun foarte sumar unele aspecte ale vieții și activității sale. Acest gol privitor la marele patriarh este umplut acum de cartea părintelui dr. Teodor Cenușă, care a reușit să realizeze o lucrare bine întocmită, bine documentată și importantă, prin care ni-l face cunoscut pe acest mare patriarh.
La 1700 de ani de la Sinodul I Ecumenic de la Niceea - model de referință pentru soluționarea problemelor de credință și de ordine canonică în Biserică - volumul de față, editat de Dragoș Mîrșanu și Dragoș Boicu, își propune să-l prezinte din trei perspective complementare: ca eveniment istoric, ca vector teologic și ca marcă a tradiției creștine.
Volumul de față reunește trei opuscule apologetice pro-niceene ale Sfântului Atanasie al Alexandriei, unele inedite în limba română sau disponibile doar incomplet până acum: Către Serapion, despre moartea lui Arie (Ad Serapionem, de morte Arii), Despre hotărârile sinodului de la Niceea (De decretis Nicaenae synodi) și Despre sinoadele de la Rimini, în Italia, și Seleucia, în Isauria (De synodis Arimini, in Italia, et Seleuciae,in Isauria).
Lucrarea Repere ale relațiilor Mitropoliei Moldovei cu Patriarhia Ecumenică în sec. XIV-XIX. Evenimente, ierarhi, titulaturi tratează o temă importantă și necesară: raporturile Mitropoliei Moldovei cu Patriarhia Ecumenică și evoluția acestora pe parcursul a aproximativ cinci secole, rezultatul cercetării fiind unul pozitiv și binevenit pentru Istoria Bisericii și a neamului nostru.
În tradiția patristică greacă, îndumnezeirea era considerată împlinirea destinului pentru care omenirea a fost creată. Pentru Părinţii greci, mântuirea nu însemna simpla izbăvire de păcat şi de iad, ci intrarea în plinătatea vieții dumnezeieşti a Sfintei Treimi. Publicată în 2006, după o lungă perioadă de şaizeci de ani de la ultima discuţie academică a acestui subiect, lucrarea de faţă a devenit în scurtă vreme un reper clasic pentru patrologi, teologi şi istorici.
Documentele din acest volum oferă informaţii despre practicile masonice incompatibile cu creştinismul (jurământul uciderii sau al răzbunării, folosirea de simboluri păgâne în ritualuri, care amintesc mai mult de ereziile şi cultele gnostice combătute de Biserică în Antichitatea creştină), caracterul subversiv şi implicarea în revoluţiile anticreştine dintre secolele XVIII şi XX.
Ar fi rămas Apusul ortodox dacă francii nu s-ar fi ridicat împotriva romanilor drept-credincioşi şi a Bisericii Ortodoxe a Romei?
Împăratul Carol cel Mare a impus Romei învăţătura eretică Filioque. Care au fost motivele sale reale?
Dacă Augustin ar fi cunoscut scrierile Părinţilor romani răsăriteni, ar mai fi speculat atât de inutil şi de primejdios asupra fiinţei lui Dumnezeu şi a teofaniilor Treimii? Ar mai fi susţinut purcederea şi de la Fiul? De ce este Filioque atât de vătămător din punct de vedere spiritual?
