Eşti aici

înviere
 

Moarte și Înviere!

Bucuria Învierii este o realitate pe care şi noi trebuie să o cunoaştem prin experienţă, dar o putem experia numai dacă înţelegem mai întâi tragedia crucii. Pentru a învia trebuie să murim. Să murim faţă de egoismul nostru stânjenitor, să murim faţă de temerile noastre, să murim faţă de tot ceea ce face lumea noastră să fie atât de îngustă, atât de rece, atât de săracă, atât de crudă. Să murim pentru ca sufletele noastre să poată trăi, să se poată bucura, să poată descoperi izvorul vieţii.

     Cu cât sufletul se depărtează de păcat, cu atât se depărtează de moarte, fiindcă acolo unde este păcatul cu fapta, acolo este și moartea. Prin urmare, dorul către Dumnezeu al omului se cunoaște din dispoziția lui, în ce măsură este iubitoare de păcat. Pe cât de ușor păcătuiește omul, pe atât se arată mai muritor. Când omul este împresurat de porniri iraționale și de simțiri moarte, se află cufundat în păcatul cu fapta și lumina Învierii nu-l conduce la legile dreptății...

„În cer e o familie – Familia divină. Și toată creația e o familie. Și astrele alcă- tuiesc o familie, și viețuitoarele, tot taină a familiei, dar mai ales omul este de mare însemnătate, taina familiei umane, căci este oglindă a familiei divine. Cântarea Bisericii numită troeșnic, adică închinată Sfintei Treimi, așa evocă făpturile și 6 invocă pe Dumnezeu pentru ele: „...oglinzi ale frumuseții Tale, Treime!”. Așa sunt făpturile: oglinzi ale frumuseții dumnezeiești.”

...

Creștinul ortodox se roagă așa:„Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, și sfântă Învierea Ta o lăudăm și o mărim”. Dar rădăcina acestei mărturii este Hristos și e mărturia Lui. În Evanghelii, de trei ori, Mântuitorul a vestit Patimile: „Iată, ne suim în Ierusalim și Fiul Omului va fi dat în mâinile oamenilor! Va fi lovit, batjocorit, răstignit, omorât!”, finalizând cu acest cuvânt: „dar a treia zi va învia” – unitate adâncă între Cruce și Înviere, între Jertfă și Înviere....

Evanghelia este izvor de bucurie şi de nădejde. Trăirea creştină trebuie să fie o trăire de bucurie. Temeiurile bucuriei noastre le avem în credinţa noastră, în rânduielile Bisericii noastre, în sărbătorile noastre, în slujbele Bisericii noastre. Mereu suntem chemaţi la bucurie nu numai prin îndemnurile pe care le auzim citindu-se la Sfânta Evanghelie sau pe care le citim noi din Sfânta Evanghelie, ci şi prin rânduielile de slujbă, prin sărbătorile rânduite de Biserica...