Calist Angelicoudes este unul dintre scriitorii isihaști prolifici ai secolului al XIV-lea, cu o operă impresionantă, dar foarte puțin cunoscută. A întemeiat o mănăstire în Macedonia de Nord, la Melenic, de unde i s-a tras și supranumele de Melenichiotul, mănăstire ridicată la rangul de stavropighie, în 1370, la cererea sa, de către Patriarhul isihast Filotei Kokkinos. Calist este cunoscut ca autor al unei colecții de treizeci de cuvinte și tratate isihaste, reunite sub titlul Mângâierea isihastă și păstrate integral doar în manuscrisul...
Eşti aici
Filocalia
Primirea făcută de cititori primelor două volume din această serie – Sfântul Cosma Etolianul şi Sfântul Macarie al Corintului, a fost deosebit de încurajatoare. Este o dovadă a faptului că atracţia materialismului, atât de răspândit şi atât de promovat în epoca noastră, este departe de a fi universală. Pe lângă aceasta, există modesta şi puţin cunoscuta sete de viaţă duhovnicească, certificată de rapiditatea cu care cărţi ca cele de mai sus au fost vândute.
În introducerea sa la tratatul Sfântului Petru Damaschinul Spre aducere aminte către propriul suflet, Sfântul Nicodim Aghioritul îl numeşte pe Petru „o comoară de înţelepciune şi cunoştinţă dumnezeiască”. Am încercat să demonstrez în această carte că afirmaţia lui Nicodim este adevărată. Programul duhovnicesc al lui Petru Damaschinul era în mod limpede adresat tuturor oamenilor – atât monahi, cât şi nemonahi. Petru afirmă că teologia sa duhovnicească nu este o carte „cum să…” despre nevoinţele vieţii duhovniceşti. Învăţătura sa are în vedere...
În urmă cu 1350 de ani, Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662) era judecat şi condamnat pentru „erezie” în Constantinopol, într-un proces cu multe conotaţii politice, din ordinul împăratului Constans II (641-668). După ce a fost mutilat, Sfântul Maxim a fost exilat în Lazica (Georgia de astăzi), găsindu-şi sfârşitul în cetatea Schemaris la 13 august 662. Sinodul al VI-lea Ecumenic de la Constantinopol (680-681) va reabilita şi va confirma ortodoxia hristologiei Sfântului Maxim, apărate cu preţul vieţii.
Opera sfântului este impresionantă, atât prin dimensiuni, cât și prin conținut și cuprinde în noua ediție critică cinci volume mari (al șaselea conține indici pentru întreaga operă), fiecare volum însumând peste 400 de pagini. Cercetătorii actuali îl consideră pe Sfântul Neofit drept cel mai prolific autor bizantin din secolul al XII-lea după canonistul Teodor Valsamon.