Argumentarea existenței lui Dumnezeu este mai întâi inductivă, întrucât se întemeiază pe fapte, pe observarea și interpretarea lucrurilor existente și întrucât concluzia că există Dumnezeu transcende premizele cosmologice prin care este stabilită; este apoi deductivă, întrucât operează cu principiile și adevărurile de rațiune, având ca principiu apropiat fundamental principiul rațiunii suficiente și al cauzalității.