Doamne, ce muzicã infinită,
de aici deci începe libertatea
1. picăturile de ploaie pe obrazul ferestrei
zi dupã zi
ca un ochi tainic ascuns
în ropotul liniștii
suspin după suspin
și iar stropii de ploaie
ca niște broboane de rouă
prelinși pe obrazul de cîmpie
cu maci înfloriți
și țîrîit de greier tăcut
2. cu mîinile sub cap
pe troscotul verde după ploaie
cînd lumea s-a răcorit
și văzduhul
privind la norii umblători, albi
nesfîrșit de albi și albaștri...
Eşti aici
Dorin Ploscaru
tăciune, ochii de rugăciune. haine,
hlamida roasă la mâneci, de timpuri
străvechi. când drumurile toate treceau
prin cernăuţi
tăciune, ochii de rugăciune. muzica
aceea ameţitoare a rămas. muzica lui
wolfgang amadeus mozart.
sângeră ochii lui lazăr în mormântul
de piatră. afară e Prietenul care-l
strigă. de atâta bunătate înfloresc şi
pomii neroditori.
