Cazul mitropolitului Visarion Puiu, singurul arhiereu al Bisericii Ortodoxe Române rămas în exil după 23 august 1944, condamnat la moarte în februarie 1946 şi caterisit de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1950, este încă unul dintre cele mai controversate subiecte din istoriografia bisericească română recentă. Studiat fragmentar şi de puţine ori documentat, needitat şi necitit la adevărata sa contribuţie la teologia românească contemporană, Visarion Puiu reprezintă încă, „un personaj mult discutat, dar puţin cunoscut”.