Au fost odată trei ursuleți de pluș. Ei fuseseră darul de Crăciun pentru Răducu alintatul și mofturosul, care s-a plictisit repede de ursuleți, așa cum se plictisise și de celelalte jucării pe care le avea.
Așa că ursuleții stăteau uitați într-un colț de cameră; singurul care le mai dădea „atenție” era motanul Ghiară de Oțel care, așa după cum îl arăta și numele, avea niște ghiare strașnice din cauza cărora ursuleții riscau să rămână fără blănița lor de pluș...
Scriitorul Dorin Bujdei ne propune spre lecturare o nouă poveste… adevărată. Trasarea graniţei dintre imaginar şi real rămâne la latitudinea cititorului. Poveste adevărată începe în nuanţe gri, care prezintă suferinţa unui copil abuzat şi apoi abandonat de părinţi, jertfelnicia vieţii lui fragede. Copiii se mulţumesc cu puţin; pentru ei valoroase sunt lucrurile mici, cele care au suflet sau pe care ei le pot „însufleţi”. Adeseori îşi petrec timpul, cu o plăcere enormă, cu puţine sau substitute de jucării, dar niciodată nu vor accepta lipsa sau substituirea...
Această poveste îl învață pe micuțul tău cât de important este să aprecieze eforturile celor din jurul lui și să fie recunoscător pentru ceea ce are.
Este cu totul reconfortant să scrii despre o antologie de autor – poezie, proză – de azi şi, încă mai mult, subintitulată „literatură pentru copii”, în legătură cu o parabolă a lui E. Lovinescu de acum o sută şi mai bine de ani; pe scurt, Dumitru Vacariu de azi umblă după pasărea albastră, de ieri, a lui E. Lovinescu. Iată. Într-un text publicat în „Falanga Literară”, în 1910, „seninul” critic scria despre destinul pe care ursitoarea „bătrână şi gârbovită de vreme” i-l prezice lui Cătălin: „Lumea întreagă va sta la picioarele tale; firea îşi va dişterne...
Pasărea albastră a fericirii
O poveste emoționantă despre importanța rugăciunii, a nădejdii și a credinței în situații limită. Chiar dacă Sfântul Nicolae a trăit cu sute de ani în urmă el încă se arată și îi ajută pe cei care-i cer sincer ajutorul. În fața lacrimilor unui copil sfinții și mai ales Dumnezeu nu rămân nepăsători, ci întotdeauna sunt grabnic ajutători.
Pe o mică insulă din Oceanul Pacific, călătorul poate zări răsărind din mijlocul copacilor turla unei bisericute.
Singurul vieţuitor al acestei insule e un călugăr bătrân.
Se spune că în tinereţe era unul dintre cei mai temuţi piraţi care umblau pe mările şi oceanele lumii. Îl chema Nills, iar, pentru faptele sale, oamenii îl numiră „cel Aprig”.
Toţi căpitanii vaselor care avuseseră ghinionul să se întâlnească pe mare cu piratul Nills, dar scăpaseră cu viaţă, povesteau cât de repede le era corabia cucerită de echipajul „celui Aprig”....
Ziua noastră a sosit
Și e mare gălăgie,
Că în parcul înflorit
E mare concurs se știe.
Știi mămico? Vreau să-ți spun
Că am mari emoții.
La concursul din oraș,
Azi mergem cu toții!
