Eşti aici

canonul cel mare
 

Comentariu la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul - recenzie

„Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un îndurat, dă-mi lacrimi de străpungere” (Canonul cel Mare, Cântarea I, glasul al 6-lea, Irmosul 23). Nimic nu pare mai potrivit în perioada Postului Mare decât o meditație cu privire la drama sufletului uman, așa cum este el zugrăvit în Canonul cel Mare al lui Andrei Criteanul (citit în cea dintâi și, mai ales, în a cincea săptămână a postului). Textele Sfântului Andrei au fost publicate constant în ultima perioadă de către Editura Doxologia.

Cuvânt despre Canonul de străpungere al Sfântului Andrei Criteanul

Este numit „canon” pentru că precum rigla slujește meșterului pentru a desena o linie dreaptă, așa acesta slujește ca model pentru îndreptarea vieții duhovnicești. O ramură strâmbă nu poate fi folosită ca dreptar. Întrucât orice îndreptare trebuie să se facă după o regulă, și aici troparele păstrează mereu același număr de silabe ca și irmosul; dacă un stih ar avea prea multe silabe, e ca și cum întreg troparul ar șchiopăta.

Comentariu la Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Complex redactat, cu variate semnificații și implicații pentru viața liturgică a creștinilor ortodocși, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul trebuie perceput nu numai ca o piesă imnografică de mare virtuozitate spirituală, ci și ca o incursiune dramatică în conștiința omului contemporan dominat de nevoia plăcerii și preocupat doar de negarea autistă a durerii și a răului.

Chemarea spre pocăință reflectată în rânduielile liturgice ale Postului Mare

Înălţarea prin smerenie este mai mult decât curăţire de păcate. Îndată ce omul se curăţeşte de păcate, începe să lucreze harul, care sălăşluieşte întru el şi pe care păcatul nu-l lasă să lucreze. De aceea, Sfântul Apostol Petru spune: „Domnul celor smeriţi le dă har” (1 Petru 5, 5). Credinciosul, ştiind acest lucru, se roagă să fie întărit de Hristos întru aceste suspinuri ale smereniei. „Trufia s-a arătat pricinuitoare de sărăcie pentru bogăţia virtuţilor, iar smerenia, din sărăcie desăvârşită s-a arătat îndestulătoare îndreptării”.

Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc (Siria) în jurul anului 660, sub stăpânire musulmană, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în Frăția Sfântului Mormânt de la Ierusalim, fapt pentru care a fost numit mai târziu și  Ierusalimiteanul.

Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului VI Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită.

„Călăuze duhovnicești spre Înviere”, promoție în fiecare săptămână a Postului Mare

Asemenea celor patru anotimpuri ale anului, cele patru posturi de peste an sunt şi ele anotimpuri duhovniceşti, rânduite înaintea unor mari evenimente din viața Bisericii, pentru a ne pregăti şi înnoi sufletele. Între ele, Postul Mare, al Sfintelor Paşti, ocupă un loc cu totul deosebit, loc evidențiat şi prin modul în care este numit în imnografia creştină: calea mântuirii, vremea luptelor duhovniceşti, maica curăției sau usile pocăinței.