Colecţia Apologetica îşi propune să prezinte deosebirile dogmatice şi cultice dintre Biserica Ortodoxă şi celelalte confesiuni creştine pentru consolidarea unui dialog interreligios irenic, fundamentat pe exemplul şi învăţătura Mântuitorului Iisus Hristos şi a Părinţilor Bisericii.
Cartea de față reprezintă o evaluare istorică a pretențiilor romano-catolice în privința primatului și infailibilității papale. Ca mădular al Bisericii Creștine Ortodoxe aflat sub Patriarhia Constantinopolului, trebuie să recunosc că mă întristează cu adevărat eforturile Bisericii Romano-Catolice de a eluda însemnătatea istoriei, a tradiției și chiar a Noului Testament atunci când susține o învățătură fără niciun fundament în aceste trei domenii.
„Religia apostolilor. Creștinismul ortodox în primul secol după Hristos contestă afirmaţiile recente ale cercetătorilor că învăţăturile Bisericii despre Treime și divinitatea lui Hristos au fost evoluții ulterioare datorate Părinților și sinoadelor ecumenice... Deși pe alocuri provocatoare, această lucrare deschide noi căi de a interpreta și a înțelege Vechiul și Noul Testament, precum și închinarea noastră liturgică. Aceste noi căi indică întotdeauna spre Sfânta Tradiție a Bisericii Ortodoxe.”
Ar fi rămas Apusul ortodox dacă francii nu s-ar fi ridicat împotriva romanilor drept-credincioşi şi a Bisericii Ortodoxe a Romei?
Împăratul Carol cel Mare a impus Romei învăţătura eretică Filioque. Care au fost motivele sale reale?
Dacă Augustin ar fi cunoscut scrierile Părinţilor romani răsăriteni, ar mai fi speculat atât de inutil şi de primejdios asupra fiinţei lui Dumnezeu şi a teofaniilor Treimii? Ar mai fi susţinut purcederea şi de la Fiul? De ce este Filioque atât de vătămător din punct de vedere spiritual?
În această carte le ofer cititorilor o introducere în principalele elemente de doctrină și practică ce deosebesc credințele neortodoxe de Ortodoxie.
A spune astăzi că unele doctrine sunt adevărate, iar altele sunt false și, mai ales, a vorbi public despre acest aspect este adesea considerată o atitudine nepoliticoasă. Un dezacord public cu privire la religie este de obicei considerat ofensator… Însă Iisus Hristos este Adevărul (Ioan 14, 6) și, deoarece Adevărul este o Persoană, El nu poate fi relativizat.
Uimit de Hristos este o autobiografie, o istorie intelectuală şi povestea unei convertiri. Dorinţa şi nevoinţa părintelui James de a-L cunoaşte pe Dumnezeu l-au dus de la iudaism la creştinism. Această carte este de o importanţă deosebită pentru majoritatea protestanţilor contemporani care au o puternică orientare fie spre iudaism, fie spre sionism.
Această carte conţine mărturiile a paisprezece femei care au descoperit că Ortodoxia este pregătirea trezvitoare pentru viaţa veşnică, mărturisind ce a însemnat pentru ele drumul pe care l-au străbătut pentru aflarea adevăratei credinţe. De-a lungul vieții lor au avut de înfruntat nenumărate provocări. Însă, deși ele sunt de vârste diferite, vin din contexte diferite și au profesii diferite, toate au descoperit același lucru: deplinătatea credinței creștine și punerea ei în lucrare poate fi descoperită doar în Sfânta Biserică Ortodoxă.
Virginia...
„Călăuzit de iubirea Sa” este mai mult decât jurnalul unei convertiri, este o mărturisire a faptului că Dumnezeu lucrează şi în acest veac precum în timpurile Bisericii primare, iar Duhul Său „suflă unde voiește” (Ioan 3, 8).
Lucrarea lui Melchisedec Ştefănescu reprezintă atât o istorie a relaţiilor dintre Ortodoxie şi reformatori, cât şi a pătrunderii confesiunilor protestante în Transilvania – autorul folosind numeroase mărturii ale cronicarilor vremii. Totodată, în paginile sale găsim o expunere a relaţiilor dintre iezuiţi, reformatori şi Patriarhia Ecumenică, a modului în care acestea s-au repercutat asupra Ortodoxiei româneşti.
