Această sărbătoare a Întâmpinării Domnului era foarte populară chiar și în Occident, unde era numită în general „La Chandeleur”, adică „Sărbătoarea Lumânărilor”, deoarece, potrivit unei tradiții vechi...
Această sărbătoare a Întâmpinării Domnului era foarte populară chiar și în Occident, unde era numită în general „La Chandeleur”, adică „Sărbătoarea Lumânărilor”, deoarece, potrivit unei tradiții vechi la litia acestei sărbători toți credincioșii purtau în mâini lumânări aprinse pentru a aminti de gestul bătrânului Simeon care L-a purtat în brațe pe Hristos, Lumina cea adevărată. Aceste lumânări, care erau sfințite în ziua acestei sărbători, erau păstrate apoi cu evlavie, fiind considerate ca păzitoare de furtună.
Îmi amintesc că, atunci când eram copil, locuiam la țară, lângă o pădure, și când izbucnea o furtună, aprindeam întotdeauna lumânarea pe care o păstram special pentru aceasta de la sărbătoarea din 2 februarie.
Bătrânul Simeon, împreună cu Prorocița Ana, simbolizau și îi cuprindeau în ei pe toți urmașii săracilor lui Israel pe care îi vedem în Vechiul Testament, pe care îi auzim în Psalmi, mereu disponibili și lepădați de propriul lor egoism, iar această sărăcie interioară, duhovnicească, îi făcea să tindă spre Dumnezeu, spre această întâlnire supremă pe care o vedem împlinindu-se astăzi, ca prefigurare a ceea ce se va întâmpla în ziua Învierii.
Din acest motiv, la sfârșitul veacului al V-lea sau al VI-lea, o stareță a unei mănăstiri de lângă Ierusalim a introdus în Palestina tradiția pe care o pomeneam mai înainte, de a ține lumânări aprinse în mâini în timpul procesiunii litiei de la praznicul Întâmpinării Domnului. Lumânările pe care ea voia să le poarte în mâine credincioșii simbolizau participarea lor la taina bătrânului Simeon,care L-a primit în brațe pe Hristos, Lumina cea adevărată, pe Hristos Cel ce luminează lumea și ne luminează inimile.
- 85 RON
