Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se arată Sfântului Roman Melodul

 

Se vede la Metafrast, în întâia zi a lunii lui octombrie, întru care prăznuim pe Sfântul Roman Cântărețul (Melodul), că sfântul acela a fost din cetatea Edesa și a lăsat patria sa, și ducându-se în Țarigrad, a locuit într-o mănăstire a Prea Sfintei Stăpânei noastre, ceea ce se zice întru cele ale lui Kir. Și de multe ori se ducea din chilia lui la biserica Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioară cea din Vlaherne, și acolo petrecea toată noaptea la priveghere, că era foarte evlavios și îmbunătățit, priveghind la praznicele cele împărătești și rugându-se toată noaptea.

Pentru aceasta s-a învrednicit să ia darul acesta de la Stăpână, adică: la privegherea Nașterii lui Hristos, aflându-se în biserica cea zisă mai sus a Vlahernelor, a adormit puțin de oboseală. Și atunci a văzut pe Preasfânta în vedenie, care ținea o carte, și îi zise lui: „Deschide gura ta, ca să mănânci dăruirea aceasta, care îți dau”. Deci i s-a părut lui cum că a deschis gura și a înghițit cartea aceea.

Și atunci, după ce s-a făcut ziuă, s-a suit în amvon și a început cu multă evlavie condacul Praznicului, adică: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de ființă naște”, și celelalte, pe care le-a cântat cu astfel de cântare și cu atâta dulceață, încât s-a cunoscut prea arătat, cum că a venit din Cer, și nu de la oameni darul care i s-a dat, și toți s-au minunat. Că nu numai condacul acesta a făcut, ci și toate celelalte ale praznicelor Mântuitorului, ale Preasfintei și ale tuturor Sfinților.

Și a alcătuit mai mult de o mie de condace, adică: a tot anul, câte se cântă în biserica noastră. Iar de darul acesta s-a învrednicit minunatul de la Maica lui Dumnezeu pentru a avea evlavie către ea foarte, și o cinstea pentru aceasta și de la ea s-a slăvit și în lumea aceasta vremelnică și în viața cea cerească și fericită. Pe care dea Dumnezeu să o dobândim noi toți. Amin.

Fragment extras din cartea: „Din minunile Maicii Domnului”